Romanul „Orașul ca un joc de șah” a fost scris de către un arhicunoscut scriitor de romane științifico-fantastice al epocii în care acesta a fost contemporan – John Brunner. În cadrul romanului este amplasat drept concept fundamental al întregului plan narativ unul politico-social în care într-o manieră semiobscură se desfășoară o confruntare politică metodică ce se derulează aidoma jocului de șah.
Întregul univers al romanului sociologic ce se afundă în nuanțe politice este conturat într-un oraș de factură fictivă numit Ciudad de Vados care reprezintă capitala Americii de sud. Scriitorul nu i-a acordat acestuia simplitatea și caracterul banal care puteau fi încorporate în secvențe descriptive sumare așa cum se întâmplă adesea, fapt pentru care Ciudad de Vados dispune de o conturare complexă în care acesta este prezentat drept un oraș care se situează pe culmile firului evolutiv, ascensiune din punct de vedere economic, politic, social, însă acesta încă prezintă defecte majore care nu sunt conștientizate de populațiile externe orașului, însă nici întocmai de populația internă a acestuia.
Moment prielnic pentru introducerea în scenă a personajului protagonist – Boyd Hakluyt. Acestuia îi este solicitată prezența pentru a îmbunătății fluxul de trafic al orașului și pentru al face mai eficient, obiectiv ce se afundă într-un plan secundar odată cu observațiile protagonistului asupra situației reale a orașului.
Totalitatea personajelor existente se manifestă în concordanță cu mutările unui jocul de șah, unde acestea sunt echivalente, după valoarea sau importanța lor în cadrul unei piramide ierarhice subtile, cu piesele de șah și cu mutările specifice acestora. Piesele, respectiv oamenii, sunt poziționate și mutate în cadrul romanului cu scopul de a se decide o victorie în confruntarea politică existentă, fapt pentru care pe tot parcursul romanului ni se relevă tehnicile neortodoxe folosite prin diferitele evenimente ce cară greutatea caracterului de dezastru la nivel social și prin reflecțiile și determinarea protagonistului nostru căruia nu îi este teamă să pornească într-o fugă în care să dea foc cortinei iluzorii care este amplasată de către partidele politice.
„La începutul partidei jocul era îndeajuns de interesant ca un spectacol în sine: piesele care nu erau mutate stăteau în genunchi sprijinit de pământ, astfel încât să permită o vedere mai bună spectatorilor și, uneori, aveau loc niște pauze pentru a sublinia deosebita subtilitate a unei faze de joc…”
Confruntându-ne cu un roman ce ne lovește cu un dinamism anemic, acesta promovează realitățile care s-au petrecut în de-a lungul timpului, realități ce sunt încadrate în afara sferei evidentului pentru populația majoritară – pentru baza piramidei. Aceste realități sunt constituite de prezența tehnicilor de manipulare a majorității căreia îi este indusă, la un nivel subliminal prin intermediul televiziunii și altor mijloace de informare, concepții care sunt în favoarea conducătorilor politici, fapt ce este demonstrat de inconștiența cetățenilor privind mutarea acestora pe tabla jocului de șah în conformitate cu dorința „vârfului” și de lipsa conversației între oameni tête-à-tête în care aceștia să atingă subiectul de politică.
Având în vedere faptul că nu am apreciat niciodată limitarea unei creații literare la termenii simpliști și subiectivi ai cititorului de „îmi place” sau, desigur, „nu îmi place”, pot spune despre această creație că deși nu dispune de un dinamism care să ne lege atenția și interesul constant asupra cărții, aceasta prezintă concepte de un interes major, în care viziunea obișnuită asupra universului nostru observabil de o banalitate anormală poate trece printr-un proces de transfigurare absolută, căci acest roman are potențialul de a lărgii conștiințe.
[kkstarratings]
Alte recenzii de la John Brunner:
