„Îndrăgostirea nu e altceva decât îngustarea câmpului conştiinţei, ce fiinţă imperfectă s-ar putea amoreza atât de nebuneşte de altă fiinţă imperfectă, dar perfect necunoscută, să-şi încredinţeze nu doar sufletul, ci şi întregi prezentul, trecutul şi viitorul, doar pentru a se chinui apoi reciproc (…) dacă creierul nu ar amorţi din cauza exploziei de amine?”
Poate părea o replică destul de incisivă dată iubirii, însă, aceasta nu este menită să întunece perspectiva asupra ei, ci să puncteze toxicitatea unei relaţii disfuncţionale.
Cât de orbi putem fi într-o relaţie? Dar, mai ales, cât de orbi putem fi cu noi înşine şi să ne trăim viaţa de zi cu zi într-o beznă totală cuprinsă de iluzii şi amăgiri? O ignoranţă autoimpusă.
Cartea Orbi scrisă de Petronela Rotar ne expune, prin faptele celor două personaje, Alexa şi Călin, conştiinţa fiecăruia dintre noi în oglindă într-o manieră atât de imperfectă şi usturătoare, aşa cum refuzăm să o vedem, de cele mai multe ori, cu ochii noştrii când ne privim în ea.
Alexa, reprezintă femeia modernă a timpurilor noastre, o tânără independentă, inteligentă şi de succes, dar care duce o luptă zilnică cu monştrii săi necunoscuţi şi bine pitiţi în ungherele minţii sale.
În încercarea de a fugi de trecutul său, de o copilărie nefericită, cu un tată agresiv, viaţa şi alegerile sale ajung să se desfăşoare şi să se întoarcă spre ea cu un puternic efect de bumerang, lucru care va avea un impact profund asupra relaţiilor sale şi, în mod special, asupra căsătoriei sale cu Călin.
Oricât de greu ar fi să recunoaştem, majoritatea alegerilor pe care le facem fiecare sunt influenţate de experienţele trăite odinioară, experienţe care nu sunt întotdeauna cele mai fericite.
„Ne minţim în cele mai banale situaţii de viaţă, suntem prizonierii minţii noastre care ne livrează tone de bullshit ca să putem trăi cu noi şi cu alegerile noastre. Gândeşte-te cum ar fi viaţa dacă am fi conştienţi de tot ce facem, spunem, alegem. Imaginează-ţi cât de imposibil de gestionat ar fi o zi dacă nu ne-am minţi aproape continuu.”
Alte recenzii de la Petronela Rotar:
