”Orbi” de Petronela Rotar este o carte ce nu mi-a făcut bine. Deloc. Efectiv mi-a dat stări de angoasă, de neputință. E atât de dureroasă încât nu am putut să nu mă regăsesc în trăirile personajelor.
Știu, e vorba de ficțiune și unele segmente pot părea exagerate, dar nu ai cum să nu suferi, să nu condamni, să nu plângi de disperare și să strigi către personaje să se ferească și să nu mai accepte răul.
”Orbi” e prima carte citită de la Petronela Rotar, dar mai am două care mă așteaptă în bibliotecă
Și sunt tare curioasă cum le voi percepe și pe ele după această primă experiență cu scrierea ei.
Unii poate consideră slabă, clișeică cartea. Alții poate că nu. Eu mă număr printre cei cărora le-a atins o coardă sensibilă și care au rezonat cu conținutul. Fie și doar pentru că știu ce înseamnă abuzul și violența verbală.
Sunt sigură că volumul a fost inspirat măcar puțin dintr-o realitate înfiorătoare. Altfel nu ai cum să descrii atât de bine și de detaliat ce se întâmplă în spatele ușilor închise și în mintea celui afectat de o asemenea relație toxică.
Alexa și Călin din ”Orbi” sunt un el și o ea aflați într-o relație ce la început părea vis
Dar nu trece mult timp și obsesia lui pentru ea și adevăratul lui caracter urât ies la iveală și îi otrăvesc viața.
Femeia va trece prin mai multe stări. De la îndrăgostita care nu vede nimic clar în fața ochilor și idealizează pe cel care pare bărbatul vieții ei pănă la iubita abuzată care este terifiată și dorește doar liniște, ca el să dispară din peisaj.
Rând pe rând ea îi iartă lui scăpările punându-le pe seama iubirii și poate învinuindu-se tot pe ea ca femeie slabă ce are cu siguranță defecte. Asta până mintea și judecata încep să îi revină și i se ia din fața ochilor vălul care i-a ascuns adevăratul caracter al lui Călin.
Iubirea lor, încă de la început, mie mi s-a părut bolnăvicioasă iar pe Alexa am considerat-o o femeie slabă, neîncrezătoare în ea și cu o stimă de sine scăzută. Doar așa am putut să-i justific apoi hotărârile, acțiunile, iertările și cele mai rele decizii luate vreodată.
Călin e doar un ”artist”, mai mult vagabond decât creativ, care ia de la fiecare tot ce i se dă fără a oferi ceva bun înapoi. Se folosește de slăbiciunea celorlalți pentru a-i abuza și pentru a-i face să creadă că ei sunt cei vinovați, că ei sunt cei răi.
Bărbatul e un sociopat foarte talentat, care recurge la cele mai josnice manevre pentru a i se da ceea ce vrea. Nu scapi de el cu una cu două, așa cum nici Alexa nu scapă, iar toată povestea asta ce îți face practic rău este relatată foarte onest și deschis în cartea Petronelei Rotar.
