Indubitabilul maestru al plasticizării descriptivismului, căruia i-a inoculat un necesar amestec de diafan și tristețe, Patrick Modiano ne picură pe pleoape trăirismul situat între banalul cotidian și fuga de și în noi înșine
Cam acesta este sentimentul pe care mi l-a crestat în suflet romanul ”Orizontul”, acolo unde regăsim Parisul secolului trecut, metropola anilor 60, feerică și apostazică în același timp, prinsă în păienjenișul unui fulgurant carpe diem care știe să dozeze cu pricepere inocența și culpabilitatea în bulgări de trăire. Un Paris strecurat de ochii lui Jean Bosmans, personajul principal al romanului care, ajuns cu viața la capitolul rememorărilor, își caută tinerețea prin intermediul bucolicelor trăiri ale junelui de altădată.
Întâlnirea absolut întâmplătoare cu Margaret Le Coz, petrecută într-o oarecare stație de metrou, pare a declanșa întregul mecanism al unor personaje care vor să scape cu orice preț de fantomele trecutului.
Într-o astfel de legătură, lipsită de romantism și intimism, cele două personaje refac drumul înapoi al propriilor vieți cu ajutorul trăirilor.
Caligrafierea frazelor are un parfum dulce-amărui la Patrick Modiano, fiind adeseori învăluită de un mister situat între caducitate și perenitate, precum un amplu joc de lumini și umbre.
Echilibristica geometrizării prin intermediul căreia autorul împletește ticăitul ceasului și nemărginirea defetistă în stropi de existență oscilantă, evidențiază, odată în plus, predispoziția lui Patrick Modiano pentru evadare, acea acută necesitate de a fenta cumva gratiile unei colivii în care croșetează un Paris al rătăcirii și regăsirii, al devenirii și al pierzaniei, acolo unde Bosmans și Margaret sunt legați de amintirile unor copilării nefericite.
Ceea ce este cu adevărat fascinant la Patrick Modiano este abilitatea cu care uzitează principiul sinesteziei pentru a provoca declanșarea simțurilor, dar mai ales zămislirea unor dialoguri care pot fi cu ușurință asemuite cu un bisturiu mânuit cu pricepere de un ireproșabil chirurg.
În marea majoritate a romanelor lui Patrick Modiano tabloul existenței este o împletire de alb și negru din care rezultă un cenușiu derizoriu ținut în viață de alertul stil narativ.
O carte excepțională!
Lectură plăcută!
