Nu ştiu prea multe despre Mexic, dar am văzut şi eu câteva filme cu acțiunea în Vestul sălbatic şi, poate d-aia, tot ce-mi imaginez, când zici Mexic, e un spațiu slab populat în care orice acțiune se desfăşoară în slow-motion, un spațiu toropit de caniculă, cu străzi neasfaltate, colbuite şi mărginite de case mici şi părăginite în fața cărora există câte un balansoar unde-şi pierde vremea un mexican cu mustăți stufoase, poncho colorat, pălărie cu bor larg ce zdrăngăne la o chitară. Chitara nu e neapărat necesară în peisaj, mexicanul de obicei doar leneveşte înfrânt de căldură, dar zgomotul de castaniete din fundal e un must.
Ei bine, acțiunea are loc în Mexic, dar atmosfera nu are legătură deloc cu imaginea pitorească încinsă de soare de care vă povesteam eu mai sus. E un Mexic contemporan, doborât de carteluri. Un spațiu în care o viața de familie tihnită, normală şi obişnuită nu-şi prea mai găseşte locul, un loc unde războiul pentru supremație dintre carteluri face legea, iar crimele sângeroase ce au scopul de a intimida populația sunt la ordinea zilei.
Nu există preludiu care să te obişnuiască sau să-ți explice unde eşti şi care-i mersul. Eşti aruncat în mijlocul unui măcel şi paginile curg una după alta fără momente de respiro. Fugi odată cu cele două personaje, fugi uitând să respiri, le urmăreşti goana nebună cu sufletul la gură şi speri că o să vadă lumina de la capătul odiseei înainte ca spaima să le doboare psihic sau să le înțepenească pur şi simplu picioarele.
Nu există dramatism special construit ca să impresioneze şi să stoarcă lacrimi în carte. N-ai timp să plângi. Trebuie să fugi. N-am vărsat o lacrimă cât am citit, dar am simțit, şi după ce am terminat-o şi m-am gândit ce să scriu despre ea, un sentiment de claustrofobie – de no where to run, no where to hide.
Este un scenariu negru. Un test pe care nu ți-l doreşti ca mamă, un coşmar. Cât poți? Până unde? Cum îți scoți copilul din epicentrul cataclismului care ți-a spulberat universul? Cum îl salvezi? Cum îl duci departe? Cu dinții! Citind am revăzut imagini cu pisicile alea lăuze care-şi mută pruncii, ducându-i în dinți când miros cel mai mic pericol. Şi nici măcar nu-s iubitoare de pisici. Îl iei în dinți şi-l duci. Îl doare? Îi e greu? Nu mai poate? Fuck that…n-avem timp de alint, tandrețuri și discuții filozofice. Despre durere, traumă și vindecare vorbim altădată când o să fim în siguranță sau dacă vom mai fi vreodată în siguranță.
Mi-a plăcut violența insinuată, pe care autoarea te obligă să ți-o imaginezi singur fără să-ți dea detalii. Nu-ți povestește un viol în amănunt, vezi doar urmările din ochii pierduți ai victimei și grozăvia și atrocitatea te izbesc ca un zid imposibil de trecut, dar parcă transparent. Simți că te menajează, dar de fapt imaginația ta lucrează mai crunt decât realitatea.
Sunt cititor de cursă lungă. Citesc ca un hămesit fără să simt nevoia să mă opresc. N-am simțit până acum nevoia de pauză sau cel puțin nu-mi aduc aminte. Așa fac de când mă știu, dar acum am avut tendința de vreo două ori să arunc cartea când finalul îmi părea tot mai departe şi mai nesigur. Simțeam nevoie de ceva solid, am simțit nevoia de ceva stabil în care să-mi înfig picioarele, simțeam disperarea personajelor ca pe ceva real și dureros de fizic. Și am simțit, total aiurea și fără sens, având în vedere că e o lectură fără risc sau implicații pentru viața mea, nevoia să produc durere personajelor negative. Iar ceea ce mi s-a dat, pentru că durerea a fost de ambele părți, parcă n-a fost destul, parcă a lăsat cumva balanța neechilibrată. Voiam mai mult. Ca și cum durerea lor ar fi putut să aline toată disperarea, toată nedreptatea, toată nevoia aia de aer, de siguranță.
În 2017, Mexicul era cea mai periculoasă țară din lume în care să fii jurnalist, la fel de periculoasă ca zonele de război din Siria și Irak. Cartelurile operează nestingherite. Victimele violențelor nu au unde să caute ajutor. 90% din cazurile de crimă rămân nerezolvate. Există între orașe, pe autostradă, puncte de control, bariere rutiere controlate de cartelul cel mai influent din zonă, care percep taxe de trecere cetățenilor. Sunt echipate la fel de bine ca poliția, cu arme automate, dar mult mai determinate să-și facă norma. Nimeni nu e în siguranță. O excursie cu familia între două localități se poate transforma într-un coșmar. Pare ireal, dar este adevărat. Aceasta este noua față a Vestului Sălbatic. Legea pumnului este singura care contează.
Supraviețuitorii unui măcel, Lydia și Luca, mamă și fiu, martori la uciderea a 16 membri ai familiei lor în timpul unei petreceri din curtea casei au o singură opțiune pentru a rămâne în viață și a nu împărtăși soarta celorlalți: trebuie să ajungă în SUA, departe de Javier, șeful cartelului căruia, în urma unui articol scris de Sebastian, soțul Lydiei, i-a fost desconspirată și făcută publică identitatea. Autoarea a aruncat o idee, nereuşită din punctul meu de vedere, de romance. Între Javier şi Lydia, proprietara unei librarii din Acapulco, exista o relație de prietenie, născută din pasiunea pentru cărți, inițial. Sentimentele lui Javier sunt cumva înflorite. În timp ce Lydia realizează cu cine are de-a face de fapt şi începe să se detaşeze, Javier, el jefe, se îndrăgosteşte. Bărbatul este un psihopat, un baron al drogurilor, viclean şi nemilos, un criminal în serie, dar cu aere de om stilat şi citit şi parcă această idee i-a mai adăugat câteva trepte pe scara periculozității în capul meu. Un bandit cu impresii de bard.
Fugiți fără acte, fără bagaje, cei doi au o singură alternativă pentru a reuşi să ajungă pe pământul făgăduinței. Iar această singură opțiune e cea mai periculoasă şi mai riscantă dintre toate. Copilul n-are acte. Au rămas acasă. Să se întoarcă sau să le solicite e prea riscant.
El Bestia e salvarea lor. Recunosc că habar n-aveam ce-i aia. El Bestia, trenul morților, este o rețea feroviară de trenuri de marfă folosită de migranți, de cei ce încearcă să ajungă în SUA ilegal. Îmbarcarea se face din mers şi pericolele după ce aterizezi pe coama vagoanelor sunt multiple. De la a adormi şi a sfârşi sub şine tăiat în bucăți, la a fi răpit, violat, jefuit sau, pur şi simplu, ridicat de poliție şi întors la start.
Ați scos vreodată capul pe geamul unui tren aflat în mişcare? Ați scos, logic. Acum imaginați-vă că sunteți pe tren. Stați acolo un pic şi gândiți-vă că nu vă puteți mişca, nu e sigur şi nici normal, nici în dreapta, nici în stânga, nici în față, nici în spate. Vă e frică de ideea de viteză şi înălțime în acelaşi timp? Nu? Ei bine, în scenariul ăsta probabil marii majorități i-ar fi. Şi acum imaginați-vă că aveți doar opt ani şi doar ce-ați scăpat dintr-un măcel. E greu? Ca mama responsabilă ți-ai azvârli copilul din mers pe coama unui tren de marfă unde saltul e cea mai puțin riscantă variabilă?
Dar sufletul Lydiei e un deşert de emoții populat doar de frică. Atât a mai rămas. Atât îşi permite să simtă. N-are timp să-şi jelească morții, nu-şi permite luxul ăsta. Știe că ar claca. N-are timp să-şi menajeze copilul. Ştie că trebuie să se mişte, ştie că pauza nu-i o opțiune, nu dacă vor să supraviețuiască, aşa că-l târăşte după ea şi-l aruncă în situații imposibile, situații pe care cu două zile în urmă nici nu le-ar fi luat în calcul. O să se gândească mai târziu la implicații şi la urmări. Acum doar supraviețuirea contează.
Sunt mamă. Îmi place să cred că sunt tare ca o stancă. Dar până nu îți sunt testate forța și determinarea n-ai de unde să știi cum reacționezi în situații limită. Nu știi cum a-i reactiona la scenariul din carte. Te-ai bloca? Ai paraliza? Ai ceda și accepta moartea ca pe o eliberare? Poate, dacă ar fi vorba doar de tine. Dar când responsabilitatea ta e un copil de opt ani, singurul pe care destinul ți-a permis să-l faci, simți că e de datoria ta să faci tot ce-ți stă în puteri ca să-i oferi o șansă la viață. E un tăvălug care te ia și te poartă din stat în stat, din graniță-n graniță. În căutare de un pic de teren solid…o fărâmă de pământ american.
Alte recenzii de la Jeanine Cummins:
Cartea Pamant American este o lectura interesanta, captivanta si intensa, mergand de la prezentarea atenta a personajelor si a starilor lor emotionale intense, la scenarii incalcite si pline de actiune. Aceasta carte se face remarcata prin descrieri minunate si o scriere emotionanta. Cei interesati ar trebui sa profite de oferta de reducere disponibila pe Libris.ro, librarie.net, Carturesti si Cartepedia!