Nu ştiu dacă un titlu precum ,,Plec’’ te face să te aştepţi la poveşti dramatice, dacă te duce într-o stare în care să îţi aminteşti ce ai lăsat cândva în urmă sau dacă te face să te gândeşti de unde ar trebui să pleci, dar, cu siguranţă, cred că nu te vei duce cu gândul la măgari sau la publicitate.
,,Plec’’ nu vorbeşte despre acţiunea în sine a romanului ci doar, poate, despre două momente importante pentru locul de muncă al povestitorilor. Fie că se referă la cel ce la început pleacă dintre noi- fondatorul agenţiei de publicitate, fie că se referă la dorinţa angajaţilor de a părăsi la un moment dat Arca, titlul are o sonoritate aparte.
,,La mal, marea pare indecisă. E verde? E grej? Apoi devine arogantă și albastră și rece și departe.
Departe. A te îndepărta. A te despărți. Tot atâtea culori clare și albastre. Dar ce se întâmplă când te desparți și nu poți fi departe? Când ești încă de aceeași parte? Înseamnă că ai ajuns la liman?’’
Cristina Andone construieşte o poveste pe cât de amuzantă, pe atât de plină de substanţă şi de conţinut. Totuşi, datorită felului savuros în care este scrisă, te trezeşti adesea pierzând firul narativ sau că nu ai conştientizat la timp evenimentele importante care s-au petrecut.
Pe fundalul povestirii stă o agenţie de publicitate, plină de oameni pe cât de creativi, pe atât de diferiţi, fiecare reliefându-şi propriul destin. De la Vera, o femeie prospăt divorţată, cu doi copii mici, la Marta- temătoare că îşi va pierde slujba, şi de la Dimuleanu- care caută să se reinventeze la Mishu, un băiat simplu de la IT.
Totul pleacă de la o scrisoare lăsată de David Trotsky, cel care a înfiinţat agenţia, şi citită după moartea sa. Astfel, el cerea repatrierea unui măgar, aflat în acel moment în Franţa.
Cei patru călătoresc pe rând cu maşina, cu trenul sau cu avionul şi au experienţe din ce în ce mai surprinzătoare şi pline de umor.
,,În literatură și în dragoste, cine se străduieşte prea mult reuşește doar să omoare viața.’’
Am rămas cu o impresie plăcută după acestă lectură, amintindu-mi că încă mai există autori care reuşesc să îmbine perfect elementele contemporane, umorul cu situaţiile şi cu informaţiile care îţi dau de gândit. Iar punctul ei forte e că nu te transpune într-o lume ideală, ci te menţine pe linia de plutire aferentă realităţii.
Alte recenzii de la Cristina Andone:
