„Portocala mecanică” de Anthony Burgess este un roman distopic, științifico-fantastic, cu o poveste ce are loc într-un viitor nu foarte îndepărtat, unde tinerii sunt foarte violenți și fac legea noaptea pe străzile întunecate.
Cartea „Portocala mecanică” mi s-a părut dură, violentă și ciudată în aceeași măsură
Însă, în același timp tratează un subiect care macină omenirea de ani de zile. Poate fi omul corectat să fie mai bun dacă deja are tendințe de răutate în el? Va rămâne el bun dacă este forțat să devină așa prin diverse mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe? Sau trebuie să se convingă singur să devină așa pentru a rămâne astfel pentru totdeauna?
Scrierea „Portocala mecanică” se bazează pe un limbaj adolescentin, inventat de autor, nadsat, un mix de limbă engleză cu limbă rusă. Chiar dacă este greu de priceput la început, acest limbaj poate fi înțeles și memorat, dând savoare textului. Și cu toate că povestea este dură și plină de scene sadice și violente, cartea e fenomenală.
Nu a avut un succes mare la început deoarece nu a fost pe deplin înțeleasă și a mai fost și blamată pentru subiectul ei prea tăios. Critici au fost mereu încă de la lansare, dar cu timpul a avut parte chiar și de adaptări cinematografice și chiar reeditări. Ba chiar au existat și cărți scrise de alți autori după aceasta, care nu prea au fost pe placul lui Anthony Burgess.
Este posibil ca distopia să te scârbească, să nu o poți continua din cauza scenelor explicite și foarte meschine
Însă, în esență, textul a fost gândit bine și are și un mesaj mereu actual, dezbătut de când vremea. În plus, finalul dat de autor este destul de optimist.
În poveste este vorba despre un adolescent de 15 ani, Alex, care devine șeful unei grupări de tineri răufăcători. Aceștia iau noapte de noapte la rând străzile orașului și acționează cu violență asupra tuturor cetățenilor inocenți care se află atunci la voia lor. Poliția nu prea acționează. Tinerii jefuiesc, hărțuiesc, bat și violează, ba chiar ajung la crime, construindu-și apoi alibiuri beton care îi scapă în fața legii.
Deși fiecare dintre aceștia au ajuns pe la casa de corecție și sunt ținuți cumva în evidență de serviciile sociale, fac parte din familii oneste, bune, care nu ar justifica comportamentul lor scăpat de sub control.
Personajul principal al cărții, care este și narator, Alex, vorbește într-un limbaj brutal, care oglindește totodată personalitatea lui și a găștii sale.
„Portocala mecanică” de Anthony Burgess este un roman SF distopic, o fabulă înspăimântătoare, despre bine și rău. Dar și despre ce înseamnă libertatea omului. Atunci când în sfârșit el este prins de poliție și statul vrea să-l reeduce, spunându-i că metoda folosită va duce la eliberarea lui mai timpurie, adolescentul este de acord. Dar nu știe ce îl așteaptă.
În acest moment, romanul vine cu întrebarea „Cu ce cost vine această eliberare și această reeducare?”
Iar pentru a vedea în ce este transformat Alex și dacă va ajunge el să fie o persoană mai bună, va trebui să citiți această distopie. Pot fi oamenii de genul lui Alex corectați de felul lor de a fi sau trebuie să ajungă ei să se schimbe de unii singuri? Orice carte care te face să îți pui întrebări de genul despre lume și omenire este o mare carte și trebuie citită pentru a-ți da un pic de gândit referitor la societatea în care trăim.
Recomand acest roman chiar dacă poate fi un pic cam violent și tulburător, dar nu celor prea tineri(însemnând vârsta celor care nu au ajuns la liceu).
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Anthony Burgess:
