Fiind conceput în faza sa empirică sub forma unui eseu, refuzat de revista ”Dana”, romanul ”Portret al artistului în tinerețe” este publicat în anul 1916.
Este o capodoperă a capodoperelor, o carte în fața căruia superlativele nu sunt niciodată suficiente. Construit cu minuțiozitate. șlefuit de sufletul mereu însetat al unui irlandez care ”a zburat” pe alte meleaguri pentru a gusta cu adevărat din azima libertății.
Îmbinând realismul, simbolismul și satira în cheaguri de trăire adevărată, trăită și simțită într-o Irlandă sfârtecată între catolicism și protestantism, între dorința independenței și sceptrul hulpav al britanicismului, între Dumnezeul nostru și Dumnezeu lor, James Joyce ne dăruie fărâme din trăirea tinereții lui, prin intermediul unui personaj numit Stephen Dedalus.
Numele personajului principal este o împletire de catolicism și mitologie, cu o oarecare importanță înclinată în favoarea numelui de Dedalus, cel care și-a făurit aripi de ceară. Poate că și James Joyce și-a făurit la un moment dat aripi de ceară pentru a putea cunoaște nemărginirea.
Avem de-a lungul acestei capodopere izul filozofic al unui anumit gândirism, biciuit pe alocuri de spiritul iezuit, de dorințele carnale, de rătăcirile sufletului care nu ascultă de osteneala trupului, de zvâcnetul trupului care nu aude povața sufletului.
Stilul narațiunii se inoculează cu ușurință în mintea cititorului, deși există în carte anumite pasaje în care ai impresia de tărăgănare a lucrurilor. James Joyce se pricepe de minune să îmbine cuvintele în înălțătoare unități frazeologice, găsind mai mereu epitetizările și adjectivările potrivite.
Judecând fără să acuze, dar nici fără a exonera, iubind o altfel de Irlandă, poate pe cea încă celtă, deși se comportă precum un britanic, James Joyce este un homo sapiens al extremelor între care oscilează cu priceperea unui atlet de cursă lungă. știind să fenteze obstacolele care se ivesc în calea pe care, prin propria voință, dorește să o urmeze.
Cartea este confesiunea unui suflet sfârtecat între Dumnezeu și Altceva, un soi de biblie a celor care încă mai trăiesc în crisalida necuvintelor, preferând siguranța solitudinii în detrimentul agitației cotidiene a unei lumi unde hienele te așteaptă la fiece colț de stradă.
O carte absolut fabuloasă! Dacă sunteți cititori adevărați trebuie să o citiți!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la James Joyce:
inteleg ca ai incercat sa aduci un omagiu unei opere literare, dar stilul tau este exact ca cel al unui maimutoi imprastiat si non-ganditor, care pare ca evita esentialul din lipsa de complexitate „fiintiala”, precum al unei persoane ce nu ar primi altceva in afara de comentarii sarcastice din partea unei persoane care gandeste precum autorul mai sus citat. „Este o capodoperă a capodoperelor, o carte în fața căruia superlativele nu sunt niciodată suficiente.”- deloc superficial, exceptional intemeiat, bine punctat….