Sergiu Viorel Urma a studiat la Facultatea de Limba și Literatura Engleza, iar după absolvire a lucrat ca profesor la un liceu din București, iar apoi ca reporter în cadrul Radiodifuziunii Romane. În 1973 a devenit angajatul agenției Associated Press, pentru care a lucrat 40 de ani în Bucuresti, Viena și New York.Cartea prezintă întâmplări reale care descriu starea culturală și politică din România, dar mai ales din Statele Unite.
De cum am văzut coperta cărții am simțit că urmează o călătorie în care o să mă rup de viața cotidiană: o păpușă veselă de paie care ne invită în Povestea poveștilor. Și așa s-a întâmplat.
Ești de 30 de ani plecat din țară. Te apucă dorul și vrei să „simți” românește. Ce faci? Pui de-o mămăligă (cu mălai mexican). Nu-i de ajuns. Așa că te gândești să împletești și sarmale românești (în foi de varză – mâncare turcească; cu foi de viță – mâncare grecească). Te răzgândești imediat. Nu te mai complici cu sarmalele balcanice. Cumperi un pui făcut în rotisor (costând cinci dolari la Costco), faci mujdei cu usturoi din China și îl înfuleci cu mămăligă mexicană. Vrei și ceva dulce ca desert și te duce gândul la o… colivă. Da, asta-i ceva pur românesc, nu precum sarmalele. De când n-ai mai mâncat una? Nici nu mai știi. (pag. 6)
Am început să citesc cu un oftat adânc declanșat de acest fragment, având și auzind multe situații asemănătoare în jurul meu: oameni plecați în diferite colțuri ale lumii, rupți nu doar de cultura lor, de gustul de acasă, dar și de oamenii dragi lor, de cele mai multe ori.
Primele pagini fac o comparație între România și Statele Unite, de la elemente fizice: clădiri, politică până la literatură. A fost cu adevărat nostalgic să îmi amintesc de primele personaje pe care le-am întâlnit în clasele primare: Trahanache, Tipătescu sau Coana Joițica.
Cartea, prin felul în care este scrisă pare un coș plin de fructe în mijlocul unei toamne călduroase. Pur și simplu nu ai timp să te plictisești: câteva fragmente despre România, apoi paralelă cu SUA, câteva pagini cursive cu termeni în limba română, apoi expresii în limba engleză. Narație, descriere, preluări de articole reale – toate într-un cadru aerisit, frumos structurat, foarte ușor și palpitant de urmărit.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost transparența fidelă pe care am simșit-o în spatele randurilor. Lucrurile descrise așa cum naratorul le-a trăit, perceput sau simțit. Pe unele pagini am avut senzația că sunt omul privilegiat pentru a i se descoperi toate secretele cunoscute, prin felul în care unele informații au fost redate ca o confesiune onestă.
…mulți scriitori americani celebri au fost alcoolici: Hemingway, Faulkner, Dorothy Parker, Edgar Allan Poe, Truman Capote, O. Henry, Tennessee Williams, F. Scott Fitzgerald, Charles Bukowski, Eugene O’Neill. Acum sunt și mai mulți alcoolici ca populație (plus cei care iau droguri), dar unde sunt scriitorii mari? (pag. 115)
Într-un interviu, autorul afirma că în tinerețe și-ar fi dorit să fie cântăreț la operă. Am observat această dorință și printre paginile cărții, făcându-se referire încă de la început la compozitorul Bach, dedicându-i apoi un întreg fragment. (pag. 97)
Se poate remarca detașat cultura bogată a autorului, faptul că a scris despre informții pe care le stăpânește și de care este pasionat.
Cartea începe cu emoție, cu nostalgie și îndemn spre reflecție, urmând apoi, spre final să
prezinte informații clare, statistici uneori.
Întâmplările sunt relatate în propoziții scurte, dar cuvintele sunt foarte bine alese, astfel încât
această structură te menține mereu atent. Ești curios să afli ce se întâmplă în propoziția următoare, nu
ai timp să te pierzi cu mintea în detalii.
Recomand cartea celor care vor să afle diferențele dintre S.U.A și România redate într-o manieră
fidelă, celor care vor să evadeze din cotidian, fără prea multe costuri sau celor care vor să învețe să
relateze întamplări succint, clar și totuși fără a omite detaliile importante.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE carti-beletristica.ro
Alte recenzii de la Sergiu Viorel Urma:
