Povestea vieții mele, vol. 1 Copilăria de Maria, Regina României reamintește de nemuritorul univers al fericirii, copilăria, și cuprinde doar 6 capitole. Suntem purtați pe aripile amintirilor din Eastwell Park, Conacul Osborne, Clarence House, Scoția, Rusia și Malta. Jurnalul Povestea vieții mele este scris 1930 și a fost publicat și în România – a cunoscut mai multe ediții, apărute la diferite edituri: editura For You și editura Rao.
Nu de foarte multă vreme mi s-a recomandat să citesc acest jurnal, iar imediat după, Editura Librex a publicat, în Anul Centenarului Încoronării, varianta originală, în patru volume, grupare stabilită chiar de către Maria, Regina României. Acestea numai bune de citit și de păstrat generație după generație. M-am bucurat să am aceste volume în bibliotecă, să citesc prima carte și să descopăr cât de emoționant poate fi acest jurnal – prin simplitatea cuvintelor folosite în scrierea acestor pagini.
Din prima pagină a volumului ce cuprinde copilăria, aflăm că a tot fost îndemnată să scrie despre viața sa, dar că, deși nu a refuzat categoric, a ezitat foarte multă vreme. Abia după moartea Regelui Ferdinand, a simțit că se încheie un capitol și poate privi totul cu o oarecare ușurință. După cum precizează însăși Regina Maria, nu a știut din ce perspectivă să scrie povestea vieții ei. A considerat că e necesar să-și aleagă cu atenție cuvintele, dar pe lângă asta a ales și să fie clară. onestă, nu rece precum gheața, dar nici extrem de înflăcărată. De aici poți spune despre Maria, Regina României, că a știut mereu să păstreze, în toate, un echilibru, chiar și în scris.
Niciodată nu și-a dorit să fie altcineva, motiv pentru care nu a putut să-și scrie povestea la persoana a treia, nici să dea impresia că spune povestea altcuiva. A ales perspectiva care o reprezintă. Scrie despre ea și despre România.
” (…) nicio viață nu poate fi povestită complet fără a trece și prin copilărie și tinerețe, care au un rol foarte important în formarea caracterului , iar eu am avut o copilărie fericită, de care îmi aduc aminte cu bucurie.”
Maria, Regina României își prezintă copilăria cu emoție, cu bucurie – simți dorul în cuvintele ei atunci când citești despre universul perfect, cel în care nu a existat lipsă, frică sau alte griji. Scrie despre copilăria sa – petrecută în mai multe locație, cu inocență și puritate – ca și cum nu a a trecut niciodată prin momente cu adevărat grele. Evocând perioada copilărie. adultul, redevine copil. Nu ai cum, chiar și așa, citind, să nu simți noblețea Reginei, căldura și bunătatea. E mai greu de crezut că o figură emblematică a istoriei – cea care a fost mână de fier și pentru România, poate vorbi cu atât de multă iubire despre trecut.
în volumul acesta se scot în evidență personalități istorice, țari de temut, dar pentru Regina Maria nu sunt altceva decât acele persoane cu care a interacționat în casa familiei, iar de aici avem parte de o altă imagine despre figuri pe care evenimentele istorice le-a asociat mereu cu teama sau lipsa de umanitate – în copilăria și memoria Reginei sunt oameni normali, care dăruiau copiilor dulciuri care încântau ochii, nu doar papilele gustative.
Scris foarte simplu, dar cu efect, copilăria Reginei Maria a României, te transformă și pe tine, din nou, în copil și te duce în locuri necunoscute precum Londra, prin parcuri englezești, Malta și Rusia, dar și prin locuințe fabuloase – în care nu doar veneau diferite personalități, dar și locul unde se petrec multe dintre năzbâtiile copiilor, au libertatea de gusta copilăria și a se bucura de ea. E atât de bine scris, atât de viu încât părăsești realitatea anului 2022 și te teleportezi în vremuri apuse, în locuri devenite istorie, dar acolo unde totul era mai frumos și mai ușor.
Când spui prințesă sau regină nu mă pot gândi decât la reguli, educație rigidă, strictețe cât cuprinde și lipsa copilăriei. Odată cu lectura acestui volum despre copilăria unei regine – bine, a devenit regină mult mai târziu, am înțeles cât de tare m-am înșelat. Mereu m-am gândit că regină fiind, va scrie ca atare – folosind cuvintele care să-i evidențieze statutul, iar jurnalul ei va fi mai dificil de citit, dar mă bucur foarte tare că nu am avut dreptate.
Regina Maria a României, conform celor scrise în acest prim volum, era extrem de veselă, energică, mereu pusă pe șotii. căreia nu îi era amintit la fiecare pas că e prințesă, că e fată, că nu are voie să se joace. Aceasta a fost copilăria unei Regine – a României, o feministă convinsă ce a iubit enorm țara care a adoptat-o. Iubea foarte mult călăria, dar nu și lecțiile de pian – muzica nu a fost niciodată într-o relație bună.
La final, despărțirea de copilărie nu a fost deloc ușoară sau plăcută. Finalul etapei ferite și fără nicio grijă a adus și dispariția permanentă a unor persoane foarte dragi din viața Reginei, iar acest gen de evenimente nu te lasă neschimbat, te maturizează.
Întreaga serie Povestea vieții mele o consider de neratat, perfectă pentru orice iubitor de lectură.