Recenzie “Povestitorul” de Jodi Picoult

Titlu: Povestitorul
Autor: Jodi Picoult
An apariție : 2019
Editura: Litera
Nr. Pagini: 474
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Recenzie de Angela Serban
Publicată la 7.03.2019
Nota recenzorului: 9/10
Recenzie “Povestitorul” de Jodi Picoult
5 (100%) 5 votes

Dacă ar trebui să-ți aduni toată viața într-o valiză, ce ai lua cu tine?

Convingerile şi valorile sunt factori ce ne trasează viața. Ne elaborăm un sistem de reguli, ne străduim să le respectăm şi să trăim după ele. Dar există momente de cumpănă, când lucrurile se complică atât de tare încât îți dau peste cap tot sistemul de valori pe care l-ai pus la punct.

Cartea se bazează pe un conflict psihologic: alegerea dificilă între pedepsă şi iertare. Este lupta dintre binele pe care ți-l poți face ție şi răul pe care-l poți face altora. Este despre oameni puternici, dar greu încercați şi oameni slabi care, din laşitate, aleg calea uşoară şi comodă, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să calce pe cadavre. Este despre oameni normali şi obişnuiți cu conştiința sănatoasă care, după ce au luat nişte decizii greşite trebuie să trăiască cu faptele lor toată viața. Este despre moralitate şi ce presupune ea de la caz la caz. Bineînțeles, între iertare şi pedeapsă, există şi calea de mijloc,  când cele două nu se exclud. Dar conştiința te obligă să pui în balanță faptele judecate şi urmările lor.

Se zice că diavolul pe care-l cunoşti e mai bun decât diavolul pe care nu-l cunoşti.

Nu o să spun prea multe despre intrigă pentru că nu vreau să dezvălui nimic din poveste. Sunt puține lucruri pe care le pot spune fără să dau spoiler şi n-aş vrea să stric plăcerea lecturii nimănui.

Cartea are trei planuri: prezent, trecut şi fantastic. Şi, recunosc că partea cea mai interesantă a fost cea care face referire la trecut şi, implicit, la povestea unei evreice poloneze ce supraviețuieşte Holocaustului, nu fără a îndura suferințe şi pierderi cumplite.

Personajul feminin din prezent nu a fost deloc genul meu şi n-am putut empatiza cu ea, chiar dacă are o poveste tristă şi un bagaj emoțional cutremurător. Nu prea i-am înțeles deciziile şi nici nu le-am susținut, cu toate că, dacă aş fi vrut, i-aş fi putut găsi scuze plauzibile în umbrele trecutului care o bântuie şi conştiința încărcată de vină şi regrete.

Prietenia inopinată şi stranie ce se leagă între un nonagenar respectat dintr-un mic orăşel şi o tânără brutăreasă, desfigurată în urma unui accident, e ceea ce declanşează firul epic şi evenimentele. Josef şi Sage se cunosc la şedințele de terapie la care ambii participă pentru a-şi împăca conştiința şi a-şi depăşi greşelile trecutului. În urma unei confesiuni, Josef îi cere ajutorul lui Sage. Ceea ce o roagă bătrânul, ca şi ceea ce-i mărturiseşte, o aruncă într-un vârtej al nehotărârii şi suspiciunilor. Între sentimentele şi convingerile de viață ale tinerei se dă o luptă teribilă, iar fata se vede obligată să ia o decizie radicală.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Jodi Picoult.

Singurii monştri pe care i-am întâlnit vreodata au fost oameni.

Au existat decizii pe care le-am aprobat şi decizii pe care nu le-am putut susține. Iertarea greşelilor celorlalți nu e o favoare pe care le-o faci celor vinovați de ele, e o favoare pe care ți-o faci, în primul rând, ție pentru liniştea şi pacea ta interioară. De asemenea, nu sunt de acord cu ideea că dacă faci în mod repetat o greşeală la un moment dat ți se va părea normală şi remuşcarea va dispărea. Alegerea de bine sau rău îți aparține doar ție, chiar dacă e condiționată de împrejurări.

În fiecare dintre noi există un monstru; în fiecare dintre noi există un sfânt. Întrebarea e pe care dintre aceştia îl cultivăm mai mult; care îl va distruge pe celălalt.

Cu toate că n-am gustat basmul prea tare, i-am înțeles scopul şi mi-a plăcut alegoria cu Şeherezada. În ciuda lucrurilor cumplite pe care le-a trăit, evreica Minka nu şi-a pierdut speranța. A luptat şi a sperat până la capăt că va supraviețui. N-a renunțat niciodată, deşi cel mai uşor lucru pe care-l putea face în acel iad era să se întindă pe jos şi să moară. A fost singurul personaj care mi-a plăcut.

Finalul m-a surprins, iar decizia lui Sage m-a dezamăgit.

Întrebarea care apare este dacă  ne naștem, în esență, buni sau răi. Răspunsul pare a fi negativ, deoarece în fiecare există ambele versiuni, ca două jumătăți ale unui întreg care se devorează una pe cealaltă. Ceea ce ne defineşte sunt alegerile pe care le facem. Dar, dacă facem alegerea greşită, din teamă sau forțați de împrejurari, există posibilitatea să ne schimbăm?

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.