– Spune-mi numa’ atât. Cât trebuie să îndure un negrotei? Cât?
– Cât poate. Cât de mult poate.
– De ce? De ce? De ce? De ce?
Citind cartea aceasta, te întrebi ce drept ai avea să judeci un infanticid. Realizez cum sună fraza de mai sus, dar pentru a-mi înțelege neputința trebuie să citiți cartea. Perioada în care se desfășoară povestea este una tulbure din istoria SUA. Este așa-numita perioadă a Reconstrucției, de după sfârșitul Războiului Civil care a fost marcată de un șir de atrocități și violențe asupra negrilor proaspăt eliberați, dar și asupra celor care-și răscumpăraseră libertatea înainte de Emancipare. Pasajele din trecut, amintirile personajelor ne poartă în epoca anterioară Emancipării, pe pămînturile unei plantații din Kentucky, denumită Casa Dulce unde multe dintre personaje și-au dus traiul ca sclavi și de unde au fugit cu 18 ani în urmă.
Sunt mai mulți povestitori, dar principalul personaj care-și deapănă viața este Sethe, o sclavă fugară, restabilită într-o fermă mică din Ohio, unde trăiește cu fiica sa, Denver și cu soacra, Baby Suggs. Nuvela mustește de realism magic și, de la început până la sfârșit, avem de-a face cu ceva fantome și spirite năbădăioase. Casa din Ohio este la început bântuită de furiosul spirit al fiicei lui Sethe, pentru ca la un moment dat acesta să fie alungat de Paul D., fost sclav la Casa Dulce.
Doi dintre copiii lui Sethe au fugit de acasă de frică, iar pentru cea rămasă lumea se termină la intrarea în curte din cauza marginalizării. Sethe, în schimb, nu este deranjată de prezența imaterială a fiicei. Pentru că decât deloc, e bun și spiritul copilului preaiubit. Dar înțelegerea și acceptarea tacită din această casa ocolită de comunitate este anulată la sosirea lui Paul D. Dar nu pentru mult timp, deoarece o străină misterioasă le intră în curte și, abia atunci, amintirile și chinurile îndurate sunt rememorate și povestite.
Povestea este inspirată după un caz real, viața sclavei Margaret Garner, care fugind de pe plantația de care aparținea împreună cu cei patru copii, își ucide fetița de doi ani și îi rănește pe ceilalți trei, preferând să-i știe acasă, sus „lângă Domnul” decât înapoi pe plantație ca sclavi. Este o figură emblematică a disperării și luptei pentru libertate în America.
Cheia întregului roman este modul în care sunt priviți și tratați negrii, atât ca sclavi, cât și după eliberare. Este o poveste despre rasism spusă din persectiva celor abuzați. Sunt mărfuri a căror valoare este stabilită de albi, iar prețul pe care-l plătesc este terifiant și greu de digerat pentru cititor. Pentru albi, negrii erau ‘jungla’; oricât de bine erau crescuți sau educați, sub pielea lor neagră exista întotdeauna pericolul ca jungla să erupă. Aveau condiție de animale, erau folosiți strict pentru muncă și reproducere. Erau uciși, mutilați, vânați, arși, arestați, biciuiți, surghiuniți, călcați în picioare, violați sau trași pe sfoară. Dacă reușeau vreodată să-și răscumpere libertatea, când părăseau plantația aveau „făcute praf picioarele, spatele, ochii, mâinile, rinichii, uterul şi limba”, nu le mai rămânea decât să trăiască cu inima. Dar credeți că măcar aia era întreagă?
Albii considerau că a învăța un negru să scrie și să citească e ceva inutil, chiar ilegal. Dar era absolut necesar ca orice negru să învețe din leagăn Căutătura justiţiară, s-o recunoască ca pe sânul mamei sau mai bine, pentru că de laptele mamei puțini beneficiau. Această Privire justiţiară prevestea rugul, pumnul, biciul, minciuna, zăbala, violul și crima.
„Fiinţele astea albe mi-au luat tot ce-am avut, tot ce-am visat“, spunea ea, „şi mi-au rupt baierele inimii. Nu există nenoroc în lumea asta, în afara oamenilor albi!”
Fugeau ținând ascunse în suflete și minți toate ororile trăite, nici măcar nu puteau povesti despre ele, pentru că nu existau cuvinte potrivite pentru toate lucrurile pe care le înduraseră. Pentru ei nu existau ghinioane, blesteme sau tragedii. Existau doar oamenii albi și toate celelalte apăreau odată cu ei.
Când Halle, fiul ei, a răscumpărat-o pe Baby Suggs, aceasta s-a întrebat: „La ce bun?” Ce să facă cu libertatea o sclavă de şaizeci de ani și șchioapă de un picior? Dar când a pus piciorul ăla șchiop pe pământ liber și-a dat seama că fiul ei, care nu respirase niciodată aerul libertății, știa ceea ce ea nu învățase nici la șaizeci de ani. Că nimic nu se compară cu gustul libertății. Dar libertatea vine întotdeauna cu un preț. Baby Suggs l-a plătit și și-a dat la schimb fiul.
Nici măcar nu încercau să-și iubească necondiționat copiii, deoarece nu erau ai lor ca să-i iubească. Erau doar proprietatea și mărfurile stăpânilor albi, care puteau să-i vândă sau să-i omoare în funcție de dispoziția sau de nevoia de moment. La ce bun să-i iubească? De aceea, pentru ei asta e semnificația libertății. Să trăiască într-un loc unde să-și permită să iubească tot ce-și doresc, fără să ceară permisiune, fără frica că le va fi zdrobită inima.
Am un copac pe spinare şi un strigoi în casă şi între ei, nimic în afară de fata pe care o ţin în braţe. Nu mai fug de nimic. Niciodată n-am să mai fug, de niciun lucru de pe pămantul ăsta. Am făcut o călătorie şi mi-am plătit biletul, dar să-ţi spun ceva, Paul D. Gamer: a fost prea scump! M-ai auzit? A fost prea scump.
Mi-a plăcut și m-a surprins stilul scriitoarei. Foarte original, foarte alambicat, stratificat, plin de simboluri și emoție, dens și copleșitor, fără nicio intenție de a ușura munca cititorului care descoperă întregul adevăr abia la finalul cărții. Te ține concentrat la nivel maxim pentru a nu pierde un detaliu important din cauza căruia să ratezi toată esența poveștii.
Cartea face analiza traumei la nivel individual, dar și colectiv. Ne sunt prezentate răni psihice de nevindecat, abuzuri nesfârșite și tratament inuman. Este radiografia unei crime și motivele din spatele unui gest disperat. Pentru că Sethe avea motive să-și ucidă copiii, dar nu avea dreptul. Prin ochii ei și ai lui Paul D. trăim pledoaria torturii, disperării și a rușinii, suportată de acești oameni de la alți oameni, dar ne este dezvăluită și rezistența spiritului uman și puterea speranței. Mi-a amintit de Culoarea Purpurie, cu diferența că negrii lui Morisson au capacitate de înțelegere și gândire comparativ cu cei ai lui Walker. Nu este o carte cu fantome, este o pagină violentă și sângeroasă de istorie, e vicioasă, e tragică, dar nu trebuie ratată. Morisson reușește să arate ce poate face sclavia dintr-un om.
Este o carte #musai și dacă eu n-am reușit să vă conving, găsiți și recenzia colegei mele, Stella, aici pe site, că vorba aceea: unde-s doi, puterea crește.
Alte recenzii de la Toni Morrison:
