Ce mai faceți, dragi cititori? Cum mai sunt inimile voastre? Ați trăit și voi în perioada izolării o dorință de a iubi mai mult sau chiar de a iubi cu adevărat pentru prima dată? Ați simțit și voi că iubirea vă poate alina în vremuri de neliniște?
Dacă nu a vibrat încă în sufletul vostru iubirea înflăcărată puteți gusta dintr-o “prăjitură romantică” numită Prejudecăți „gătită” de Simona Lungu. Poate vi se face poftă de esența dragostei. ☺
La fel cum am primit de la strămoșii noștri înțelepciunea “Dacă le-aș avea pe toate, dar dragoste nu am, nimic nu am.” și Simona ne îndeamnă SĂ IUBIM cu adevărat!
Avem parte de două povești de dragoste nepotrivite, după standardele societății. Dar cine vreodată a putut să-i poruncească sufletului pe cine să iubească?
Alina, eroina romanului, și prietena ei Dana se îndrăgostesc profund de bărbații care fac din povestea lor una specială și complicată, în același timp.
Alina, o tânără educatoare repartizată pe un post într-un sat, se va caza în casa unui bătrânel, nea Nelu, unde mai locuiește și Dana, care îi devine prietenă. În viața proaspetei educatoare apare un avocat atrăgător care o incită din primele momente. După clipe de tandrețe, care se înfiripează între cei doi, eroina va afla că bărbatul care i-a luat mințile este țigan.
“Ce mă deranjează de fapt? Am anumite păreri, formate în timp, create de societatea în care am trăit până acum. (…) Niciodată n-am avut conflicte cu vreun om de etnie și nici familia mea, deci, ce mă supără de fapt? Părerea societății? Și cu ce mă ajută asta în momentele de singurătate?” (pag. 61)
Acest lucru îi aduce neliniște în minte și certuri cu familia, atât pentru ea, cât și pentru el. Dacă va câștiga mintea Alinei sau sufletul ei, dacă își va permite să iubească liber sau își va inhiba sentimentele datorită societății, vă las să descoperiți singuri.
Paralel, Dana dezvoltă și ea o iubire imposibilă. Un bărbat logodit o întâlnește, amândoi se îndrăgostesc nebunește, învolburând apele limpezi ale minții lor. Din nou avem o situație în care mintea și inima sunt pe câmpul de luptă. Vor decide ei în favoarea dragostei sau rațiunea va prelua puterea iubirii lor?!
“De ce un sentiment atât de frumos, cum este iubirea, aduce atâtea complicații și durere?” (pag. 159)
Cartea are 18 capitole, fiecare intensificând treptat tensiunea dintre eroi.
“Încremenesc și simt privirea care-mi arde fața. Așteaptă să se îndepîrteze cei doi și vrea să afle dacă e adevărat. Cum nu răspund, tresar când îi aud răcnetul. Pe gâtul uscat nu vrea să iasă niciun sunet…” (pag. 224)
Esența romanului este puterea iubirii. La fel ca în celelalte două cărții pe care le-am citit de la Simona Lungu (Întoarce-te la mine, volum I, II), am dansat și aici pe corzile dragostei, am reconștientizat importanța iubirii adevărate în viața mea, prioritară față de alte responsabilități zilnice cărora le dau uneori semnificație prea mare.
“Unde ești? Murmur de mai multe ori, însă nicio mișcare. De ce nu vii? o altă întrebare care mă chinuie. Așa trec cele doisprezece ore de când a plecat, cu multe incertitudini și frământări, iar faptul că nu mai pot pune geană pe geană mă agită mai mult.” (pag. 226)
Am savurat lecturarea cărții ca pe un vin bun într-o seară de vară pe plajă, în care cuvintele au ținut locul adierii de vânt și melodiei redate de valurile mării.
Probabil sufletul Simonei este ca un izvor bogat de dragoste, altfel nu îmi explic cum pot înflori astfel de subiecte redate cu o subtilitate atât de delicată. Emoțiilor se împletesc în dansul vieții, o neliniștesc, o agită, apoi tot ele o calmează și îi redau savoarea armoniei.
Mă bucur că autoarea nu s-a oprit la primele cărții, darul pe care îl are pentru a împărtăși aroma dragostea merită împărtășită și sper că voi citi curând un alt roman de iubire semnat de ea.
Până data viitoare vă las cu un gând: mângâiați-vă inimile cu o adiere de dragoste.
Vă îmbrățișez.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE bookzone.ro
Alte recenzii de la Simona Lungu:
