Recenzie „Prieten imaginar” de Stephen Chbosky

de | ian. 18, 2021 | Ficțiune, Literatură Contemporană, Recenzii cărți, Science Fiction & Fantasy

ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia

Care sunt cele două tipuri de oameni ce văd lucruri ce nu există, Kate?
Vizionarii și psihopații.

Cartea este un thriller întunecat, cu multe elemente horror, ce propune o viziune apocaliptică asupra noțiunii de lume, care desface binele și răul în două jumătăți, jumătăți imperfecte ale unui singur întreg menținute într-un echilibru precar de-o parte și de alta a unei bariere invizibile, o oglindă ce reflectă albul într-o parte și negrul în cealaltă parte. Este o variantă modernă și reinventată a Bibliei, o variantă în care oamenii sunt dublați și poziționați atât de partea binelui cât și de partea întunecată, copii la indigo ce par că se află într-o continuă luptă în care își provoacă singure răni fizice și psihice, neînvățând din greșeli, într-un cerc vicios neîntrerupt, un purgatoriu total ce reia cea mai tragică întâmplare și cel mai mare regret din viața fiecăruia la nesfârșit. Sunt câteva idei care ar putea să nu pice prea bine la digestie oamenilor foarte evlavioși, la fel de bine cum sunt personaje care vor pune la încercare toleranța celor ce nu suportă habotnicia.

Personal, aș fi preferat ca ideea de bine și rău să nu aibă conotații biblice, ci să fie pur imaginară, ficțională și originală. De asemenea, cred că lupta dintre cele două forțe a fost tergiversată și răsturnată excesiv și ar putea risca plictisul în cazul celor ce au probleme la capitolul răbdare. O altă problemă a fost vârsta personajului principal și abilitățile pe care le deține la această vârstă, cam greu de crezut a fi normale. N-ar fi asta o problemă dacă ar fi singurul, pentru că ar putea fi privit ca o excepție ca urmare a unei transformări miraculoase sprijinită de principiul inocenței, dar construcția aceea perfectă și destul de dificilă e demnă de un constructor avizat și nu pare prea probabil să poată fi finalizată de o ceată de copii de șapte ani în condiții meteo destul de grele. Ultima chestiune e că mi-aș fi dorit ca ultimul capitol să nu existe. Fără el, explicațiile ar fi fost de bun simț și pertinente pentru mine. Personal, chestiunea cea mai deranjantă a fost imaginea cerbilor răutăcioși, a fost foarte greu de asimilat. Mi-a răsturnat toată scara animalieră de valori empatice; aș fi preferat lupi, bursuci, bufnițe sau compilații fantastice.

Christopher este personajul principal al poveștii, cel care face ghemul să-și desfășoare firul sau bulgărele să se rostogolească. Este un băiețel de 7 ani, dislexic, obișnuit cu traiul pe drumuri de când tatăl său s-a sinucis. Ultima sa oprire este un orășel din Pennsylvania, Mill Grove, pe care mama sa l-a ales ca locație perfectă pentru a se ascunde de un fost iubit abuziv și violent. Sunt săraci, locuiesc într-un motel ieftin, n-au bani nici pentru strictul necesar, copilul se simte inferior ca intelect și nu prea face față cerințelor de la școală, se confruntă, de asemenea, cu bullyingul, mama își găsește cu greu un loc de muncă unde conducerea îi face zile negre, facturile continuă să curgă și banii să întârzie să apară. Comunitatea este mică și are marginile delimitate de o pădure străveche. În timp ce mama se zbate pentru a supraviețui greutăților și a face față nevoilor zilnice, Christopher dispare în pădure. Timp de șase zile, spre disperarea mamei, este căutat și de negăsit. Este descoperit la marginea cealaltă a pădurii de o adolescentă catolică (prea catolică, aș zice eu) care va avea un rol interesant în poveste. Nu-și amintește nimic din ce i s-a întâmplat în perioada dispariției decât ajutorul primit pentru a ieși din pădure, venit din partea „omului foarte amabil”, și după această revenire nimic nu va mai fi la fel. Nici el, nici viața lui, dar nici a micii comunități în care familia abia s-a stabilit. Singura constantă între viață de dinainte și de după dispariție e empatia și bunătatea copilului, rămasă neschimbată.

Christopher descoperă ce înseamnă să ai o viață bună, stabilă și fără griji materiale, dar pentru toate lucrurile bune pe care le primește în dar există și un revers al medaliei. Pentru că nimic nu e gratis, iar prețul puterii nu poate fi plătit de oricine. Inițial, evenimentele au un ritm alert și suspansul este bine menținut. Apoi lucrurile se repetă, iar ultima răsturnare de situație își pierde din farmec din cauza reluării momentelor tensionate la nesfârșit. Pare un carusel pe care cineva a uitat să-l oprească. Cred că o scurtare cu 200 de pagini a poveștii ar fi fost benefică și de preferat, din prisma mea cel puțin.

Multe dintre ororile pe care autorul le descrie, tragediile și traumele unora dintre personaje sunt fapte pe care le poți regăsi în realitate: abuz sexual și domestic, adulter, pedofilie, crimă, răpiri, familii disfuncționale. Paralel cu acestea, este construită lumea fantastică, oribilă și îngrozitoare, populată de creaturi monstruoase și sângeroase: oameni căsute-poștale, doamne șuierătoare, ochi și guri cusute, cerbi hărțuitori și sinucigași, etc.

Granița dintre realitate și ficțiune este delimitată de starea de trezie și cea de somn care este din ce în ce mai greu de perceput de către cititor. Lumile sunt despărțite de zi și noapte și legate printr-un portal antic: un copac bătrân în care Christopher a promis să construiască o căsuță. Este misiunea și sarcina lui. Dacă aceasta va fi construită în timp util, va înclina balanța în favoarea salvării lumii. Este o responsabilitatea mare ce atârnă ca o piatră de moară pe umerii unui copil de șapte ani ce se simte constrâns să țină secret tot din cauza antecedentelor familiale. În aceeași măsură, este doborât de efectele secundare ce vin odată cu genialitatea și puterea. Urmarea interacțiunii lui Christopher cu această lume imaginară, promisiunea lui de a clădi căsuța pare a fi pasul ce declanșează începutul decăderii micului orășel. „Epidemia” ce se instalează generează o stare apocaliptică, un haos primordial în care liniștea tuturor este pusă în primejdie, din care singurul rău dispărut este moartea. Eternitatea nu pare a fi chiar o stare de fericire atunci când o clipă traumatizantă este reluată la nesfârșit.

Fă să se oprească, te rog!

Relația dintre mamă și fiu este excepțională și mi-a oferit o călătorie încântătoare printre gândurile mamei, în special. În ciuda stresului și a tensiunii în care trăiește, Kate își cunoaște prioritățile. Deasupra siguranței și bunăstării fiului ei nu exista nimic, nici măcar Dumnezeu. Este schițată și expusă perfect neliniștea unei mame, frământările și grijile cotidiene. Intuiția maternă este zdruncinată de traume din trecut, de frica că trecutul și gena ereditară îi pun iarăși fericirea în pericol.

Oare care e limita protecției? Oare cum poți împăca cele două dorințe materne: până unde îl poți lăsa să experimenteze și să-și trăiască copilăria și unde e absolut necesar să intervii? Oare dragostea ei necondiționată e sufocantă, oare îi frânge aripile, oare îi impune limite absurde, oare are așteptări exagerate? Oare ar trebui să se oprească? Când miroase a pericol, e imposibil să-i spui unei mame să se oprească. Kate este portretizată perfect. E o mamă neînfricată cu un singur țel. Și va asigur că e o forță de temut. Mai ales dacă este susținută de dragostea propriului copil.

Cartea este un omagiu adus umanității. Militează pentru empatie și bunătate. Antiteza dintre bine și rău, universul populat de copii inocenți aflați în luptă cu creaturi monstruoase este terifiantă și inegală și îți ridică întrebări existențiale la fileu, diferite în funcție de concepții și ideologii. Ce ar însemna o lume fără gânduri rele? Cum ne-am descurca în întuneric cu propriile frici? Pentru ce am lupta într-un astfel de scenariu teribil? Cât de slabi sau cât de puternici am fi? Ce ne-ar motiva? Cât de repede am ceda?

Am citit câteva recenzii despre această poveste pentru că m-a scos destul de tare din zona mea de confort, poate din cauza temei religioase. A reușit să mă pună pe gânduri, chiar dacă mi-aș fi dorit o altă direcție spre final, și am văzut că este asociată cu scrierea lui King de mulți recenzori de top. Personal, cred ca autorul mai are mult de lucrat până la a-l egala pe rege, dar asta nu înseamnă că nu merită citit.

ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Prieten Imaginar
Autor: Stephen Chbosky
An apariție : 2020
Editura: TREI
Nr. Pagini: 799
Limba: Română
Gen Literar: Fantasy
Nota recenzorului: 8 / 10
Vizualizari recenzie: 464

Alte recenzii de la Stephen Chbosky:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie “Solenoid” de Mircea Cărtărescu

Recenzie “Solenoid” de Mircea Cărtărescu

Cu siguranță Mircea Cărtărescu a ridicat literatura românească la un alt nivel. Pot să afirm că mă simt mândră să-i fiu contemporană. Și deși sunt abia la a doua carte a autorului, am planuri să continui să-l descopăr. Solenoid scoate la iveală istoria unui profesor...

Recenzie ”Bărbați fără femei” de Haruki Murakami

Recenzie ”Bărbați fără femei” de Haruki Murakami

Haruki Murakami este autorul care m-a cucerit de la prima carte pe care am citit-o acum câțiva ani. „La sud de graniță, la vest de soare” va rămâne, fără doar și poate, o carte foarte dragă sufletului meu, la care mă voi gândi mereu cu afecțiune, pentru că a fost...

Recenzie „Sezonul Uraganelor”, de Fernanda Melchor

Recenzie „Sezonul Uraganelor”, de Fernanda Melchor

Fernanda Melchor a reușit să stârnească vâlvă mare în sat, mai ales în satul cititorilor consacrati. Cele doua tabere în care s-au împărțit alesii notorii, sunt nimeni alții decât Pro sau Contra acestei cărți. Și poate nu atât contra, cât nu au reușit sa îi ducă...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1414 zile și a scris până acum 465 articole. Se află pe poziția 3 din 41 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments