Probabil că din recenziile mele anterioare, știți deja că Elena Ferrante este una dintre autoarele mele de suflet și că m-am pus serios pe citit toate cărțile ei. Toata febra Ferrante a început în urma vizionării serialului de pe HBO Go. Până să văd acest serial, cred că am trecut de zeci de ori peste această carte fără să-i sesizez importanța când răsfoiam pagini cu cărți de pe Elefant. Însă, după câteva episoade, serialul nu a putut să fie suficient pentru complexitatea poveștii, astfel încât am vrut să intru și mai mult în mintea Elenei Greco și să aflu și mai multe despre viața Lilei.
Cartea ne plimbă prin viața celor două prietene pe parcursul a câtorva decenii, fapt care nu cred că l-am mai regăsit în nicio altă carte și care m-a impresionat cu desăvârșire. Povestea ne-o prezintă într-o primă fază pe micuța Elena Greco de zece ani, o fetiță plină de vise, speranțe, bună în tot ceea ce face care ajunge iremediabil să se compare cu o altă fetiță care este excepțională în ceea ce face. Cu toate că la început pare speriată de concurență, simțind că ea nu va ajunge la aceleași performanțe niciodată, este și curioasă, îi află numele – Lila – vrea să o descopere, să fie ca ea, să se transpună în pielea ei pentru a își da seama cum reușește. Pare a fi tot ceea ce nu se vede ea a fi, ca o idealizare a propriului sine.
Cele două fetițe sunt prezentate din copilărie până în tinerețe în acest prim volum al tetralogiei napolitane. Viața cartierului din Napoli este fragilă, ele se lasă purtate de acțiuni pe care nu au încă puterea de a le înțelege, se lasă pur și simplu purtate de lume. În cele din urmă, Elena capătă o șansă de care Lila nu are parte. Lila, totuși, nu este invidioasă, ci își suține prietena, o încurajează și o ajută să meargă mai departe și fără ea.
Scriitura autoarei curge lin, paginile se evaporă în mâinile cititorului. Ea însăși este personaj și simț artistic întruchipat. Cartierul lipsit de dragoste își pierde culoarea și se prăfuiește în timp și spațiu. Asta este ceea ce lipsește, ce oferă un sens vieții sau este nevoie de mai mult? Putem avea un cartier colorat dacă avem oameni care se iubesc? Putem fi fericiți doar dacă iubim? Poate acestea ar fi câteva dintre temele de meditat la care ne putem gândi după ce finalizăm această operă cu adevărat genială, briliantă.
Alte recenzii de la Elena Ferrante :
