Tu ți-ai păstrat prietenii din copilărie? Pe cei pierduți pe drumul vieții cât de tare i-ai regretat?
Copiii trăiesc într-o lume a jocului, plină de magie, cu un limbaj doar al lor, când nimic nu pare imposibil sau de neatins, iar imaginația dă pe afară. E vârsta la care se leagă prietenii clădite pe amintiri şi timpuri pe care le regreți la maturitate, pe ideea că modul de a simți lucrurile la fel sudează legături minunate.
Am tot văzut cartea asta menționată şi apreciată, şi mi-a stârnit curiozitatea synopsul, dar a fost o reală dezamăgire, nu neapărat pentru că ar fi rea, deşi mi-a părut o schiță mai mult decât un roman, cât pentru că am avut mari aşteptări.
Povestea este redată din perspectiva Juliei, o adolescentă de 17 ani, care analizează modul în care a luat naştere, a evoluat şi s-a destrămat cea mai bună prietenie din viața ei. Julia şi Cassie se cunosc de la grădiniță. Toată copilăria au petrecut-o împreuna, descoperind lumea, împartăşind secrete, visuri, dezvoltând o legătură foarte strânsă, considerându-se aproape surori, chiar dacă au temperamente opuse şi trăiesc în medii sociale diferite. Deşi par inseparabile, frumoasa prietenie dintre ele intră în declin când ajung în clasa a şaptea. Încep să se maturizeze, planurile lor de viitor lor merg în direcții total diferite, nu mai împart aceleaşi interese şi grupuri de persoane. Julia pare fata bună, conservatoare, cu o familie stabilă, care se ține de şcoală şi urmăreşte să se înscrie la o facultate, în timp ce Cassie, odată cu înaintarea în vârstă, intră într-un mediu toxic, în care cuvinte ca alcool, droguri, tendințe imorale apar din ce in ce mai des. Lucrurile devin din ce in ce mai stresante şi mai tensionate pentru ea, odată cu noua relație a mamei sale, cu un bărbat care pune presiune pe tânără şi îi impune un anumit comportament. Alegând teribilismul, îşi clădeşte o reputație îndoielnică, dar se şi îndepărtează de Julia. Se simte constrânsă, neînțeleasă şi are nevoie de afecțiune şi iubire. Nereuşind să-şi facă aliați, dezvoltă o obsesie pentru tatăl său biologic, despre care nu ştie foarte multe, dar pe care îl consideră singura ei salvare.
That’s sort of what happened with Cassie and me.
I guess I was Goya, just doing my thing, and she was the French Revolution.
Julia este frustrată de ruptură, nu înțelege răceala lui Cassie şi îşi imaginează tot felul de scenarii mai mult sau mai puțin fanteziste care să explice comportamentul prietenei sale. Este evident că viața prietenei sale a intrat într-un con de umbră, că ar avea nevoie de sprijin şi îndrumare, dar personalitățile lor sunt în schimbare, ca şi stilul de viață iar vechea legatură dintre ele se destramă tot mai mult, cu toate că Julia se luptă să refacă conexiunea din copilărie. Modul în care se maturizează Julia, felul în care îşi schimbă percepția despre lume, diferența dintre lumea imaginativă a copilului versus realitatea crudă a proaspătului adolescent este foarte bine descris. A fost unul dintre punctele pozitive ale cărții.
Prietenie dispărută vorbeşte despre maturizare, despre diferențele dintre realitate şi aşteptări, despre cât de intense pot fi legăturile de prietenie din copilărie şi cât de tare te poate afecta pierderea lor. Tot ceea ce simțim, transmitem mai departe chiar dacă vrem sau nu. Şi e foarte important să rămânem oameni, să judecăm cât mai puțin şi să ne străduim să înțelegem cât mai mult. Să fim cât mai atenți la sentimentele celor de lângă noi şi să-i ținem aproape. Sunt momente când oamenii au nevoie să fie salvați, chiar dacă nu-şi doresc asta. Ideea e să găsim modalitatea optimă prin care să ne putem uşura, simplifica şi înfrumuseța viața. Pierderea unei prietenii este dureroasă. Prietenii sunt cei care te consolează, cei care te sprijină şi îți stau aproape. Când ei dispar, rămâi singur. Nimeni nu te înțelege şi nu te cunoaşte ca un prieten din copilărie, doar el ştie ce te face să suferi, doar el ştie cum să te aline.
M-a dezamăgit finalul, nu pentru că mă aşteptam la un happy-end, ci pentru că este prea deschis, lăsând totul suspendat şi nimic lămurit.
Alte recenzii de la Claire Messud:
