Recenzie ”Principele” de Eugen Barbu

de | ian. 17, 2017 | Recenzii cărți

Conceput în perioada 1962-1965, romanul ”Principele” al scriitorului Eugen Barbu este un petec de istorie care încearcă să redea viața la curtea domnească din perioada fanariotă, cu minusurile și plusurile ei, cu amestecul multicultural, lingvistic și administrativ.

 

Ca o lovitură de efect, autorul apelează la limbajul arhaic, încercând astfel să ne apropie, cât mai mult cu putință, de trăirile acelor vremuri de istorie incertă, când capriciile celor puternici doreau să le transmită oamenilor simpli că viața lor era lipsită de valoare.

Scris oarecum în stilul sadovenian, fără însă a îmbrățișa epigonismul fățiș, având grijă să introducă o mulțime de elemente inovatoare, atât în arta dialogului, dar mai ales în cadrul descriptivismului, romanul ”Principele”este o frescă învăluită de culori, când calde, când reci, care răsfiră o melodicitate aparte, una care în zilele noastre a ajuns să fie pe cale de dispariție.

După o atentă studiere a vechilor texte scrise de scribi, grămătici, cronicari și alți ”mâzgălitori” ai acelor vremuri, Eugen Barbu a purces la elaborarea acestui magnific roman, lucrat cu o minuțiozitate de bijutier, îngrijindu-se de fiecare detaliu în parte. Unele din aceste detalii sunt dezvoltate cu o debordantă frenezie, peisagistica lui Eugen Barbu împletindu-se cu personaje cosmopolite și întâmplări hilare, toate aceste ingrediente pigmentând povestirea cu ademenitoare mângâieri smulse parcă din tendențioasele gesturi ale frumoasei Circe.

Principele ales de Eugen Barbu nu este, cel puțin la prima vedere, cu nimic mai presus decât ceilalți principi, sute sau chiar mii, care, după îndelungi uzurpări și intrigi, au reușit să pună mâna pe un ” boț de țărână” dintr-un hrăpăreț imperiu, aflat veșnic în expansiune. Într-un amalgam de erudiție și sete de putere, împins mai mereu de la spate, atât de tendințele sale despotice, cât și de amenințătorul suflu al Imperiului Otoman, principele va înclina balanța în favoarea maleficului odată cu apariția messerului Ottaviano.

Acesta este ”momentul zero”, când sentimentele și resentimentele izbucnesc vijelios, amalgamând creștinismul și ocultismul în stropi de impetuoasă trăire, e timpul în care încrederea și neîncrederea rescriu paginile de istorie cu sineala gesturilor senile care, după abominabile schingiuiri suferite de-a valma de vinovați și nevinovați, va duce la mazilirea și decapitarea principelui.

Cu siguranță că astfel de întâmplări au mai fost narate în istoria literaturii, însă Eugen Barbu, dincolo de curajoasa abordare a dulcelui arhaism lingvistic în numele unei indubitabile originalități, zugrăvește cu o demențială clarviziune, personaje, locuri și întâmplări, fără a denatura în vreun fel istoria cunoscută sau necunoscută, cu date, bârfe și întregul alai al lumii ce dansează haotic între pioasa îngenunchere și desfrâu.

Personajele din ”Principele”, în marea lor majoritate, sunt zugrăvite în culori sumbre, predominate de setea de înavuțire pe care o transformă, odată cu fiece zi trăită în huzureală, într-un laitmotiv al existenței, un ideal pe care îl consideră perfect îndreptățit.

Centrul de putere al romanului îl prezintă, fără nici un fel de dubiu, relația dintre Principe și Ottaviano, cel care, într-o mixtură de angelic și demoniac, îl va cufunda pe conducătorul Țării Românești în tenebrele întunericului.

În romanul ”Principele” găsim din plin setea de înavuțire, răstălmăciri religioase, false conotații  filozofice, desfrâu, nebunia viselor megalomanice, toate îngemănate într-un clarobscur molipsitor care asigură nota de originalitate a operei.

O carte foarte bună!

Lectură plăcută!

 

Titlu: PRINCIPELE
Autor: Eugen Barbu
An apariție : 2011
Editura: CURTEA VECHE
Nr. Pagini: 416
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Nota recenzorului: n/a
Vizualizari recenzie: 3441

Alte recenzii de la Eugen Barbu:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout
Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout

,,El o poate proteja de oricine, însă nu și de el însuși” Povestea din Ispita bodyguardului explorează aventura tumultoasă a unei jurnaliste, Alana Gore, și a bodyguardului ei, Chandler Gamble, într-o călătorie presărată cu provocări și atracție. Confruntată cu o...

Recenzie ”Al zecelea cerc” de Jodi Picoult
Recenzie ”Al zecelea cerc” de Jodi Picoult

Fiind încă în stare de șoc, nu pot începe recenzia decât așa: pe vremea mea, maică, lucrurile se făceau altfel…Ce m-a marcat așa tare? Jocurile de „societate” practicate de adolescenți în vârstă de 14-15 ani în secolul 21 strânși să tragă un chef. Doar că noțiunea lor...

Recenzie ”Casa dintre pini” de Ana Reyes
Recenzie ”Casa dintre pini” de Ana Reyes

Cât de ușor influențabil ești? Cât de greu te lași manipulat? Ce ai face dacă mintea ta ar deveni teren de joacă pentru altcineva? Casa dintre pini este debutul autoarei și totodată un thriller incitant, bazat pe o premisă înfiorătoare pe care n-ai vrea în veci s-o...

0 0 votes
Article Rating
Cristian Cărpenaru a fost redactor Booknation.ro și a scris 490 articole. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Cristian Cărpenaru aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments