În sfârșiiiiiit avem cartea care completează seria „Titanii„. Eu am citit această serie acum 2 ani, după ce am finalizat „The Covenant”, obsesia mea absolută scrisă de Jennifer. Mi s-a părut genială și am trăit cu sufletul la gură fiecare carte, fiecare întâmplare expusă și fiecare emoție a personajelor mele preferate. Pentru cei care nu știu încă acest lucru, seria „Titanii” este un spin-off al seriei „The Covenant” și îl urmărește pe Seth, în drumul lui spre izbăvire, pentru că are multe lucruri pe care să le regrete și de care să îi pară rău. Nu întrăm însă în detalii, recomandarea mea este să le citiți pe amandoua pentru a înțelege clar parcursul lui Seth, greșelile pe care le-a făcut și ce anume l-a determinat să fie atât de avid după dreptate în „Titanii”.
„Profeția” vorbește fix despre acest lucru, despre o profeție carevizează personajele principale și nu știm dacă aceastase va îndeplini sau nu. Totul este o luptă contra-cronometru pentru a închide la loc Titanii și acest lucru devine din ce în ce mai greu pentru că soluțiile au rămas foarte puține. Semizeii sunt aproape inexistenți și acest lucru nu înseamnă decât distrugere în masă. Josie, Seth, Aiden (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) și Alex trebuie să găsească o cale de a-i opri până nu este prea târziu și dacă lucrurile nu se complică prea tare, poate reușesc să și rămână în viață. Profeția este însă în centrul atenției, pentru că aceasta nu aduce altceva decât moarte.
Obsesia mea pentru Aiden este extrem de înrădăcinată și probabil așa o să rămână mereu, însă trebuie să îi dau lui Seth ce îi aparține – admirația mea. Nu mi-a plăcut de el în „The Covenant”, am considerat că a fost manipulat și atras într-o tabăra greșită, însă faptele au vorbit de la sine și nu am putut, din păcate să îl iert. Acum că el a devenit personajul principal în „Titanii” aspectele sale pozitive au fost puse într-o lumina mult mai bună și am reușit să îl înțeleg sau să revin într-un fel la o altă stare de spirit. Adevăratul Seth a fost însă foarte greu de descoperit și recunosc, mi-a luat 4 volume să ajung la esența sa. Din cauza lui, am vărsat câteva lacrimi pe la final, pentru că m-a învăluit într-o emoție pe care nu am preconizat-o și am căzut în capcană. Nu radeti de mine, dar în mintea mea de multe ori l-am comparat cu Loki, pentru că mi se pare foarte duplicitar și persoana pe care vrei să o urăști, dar nu poți. Are totuși esență de personaj bun, doar că ia decizii uneori de îți vine să-l plesnesti, fiind prea impulsiv sau prea mânat de ceea ce crede el că este bine, încât uită de simțul realității. A găsit lumina de care avea nevoie și a trebuit să sufere destul de mult până să o găsească pe Josie.
Vorbind de Josie, mi-a plăcut foarte mult modul în care ea a gestionat relația cu Seth și modul în care l-a ghidat spre a face lucrul corect. Spre deosebire de Aiden și Alex, care amândoi erau structurați într-o oarecare măsură la fel, Seth și Josie au fost din start destul de diferiți și acest lucru s-a văzut. Unul consideră că nu este demn de respect și dragoste, drept urmare dădea înapoi, dar unul caută constant să-l aducă pe linia de plutire. În „Profeția„, lucrurile se așează, prioritățile se văd clar, dar și misiunea este copleșitoare pentru amândoi. Este practic culminarea tuturor paginilor de luptă, de zbucium, dar și de dragoste. A fost un volum tare drăguț, pe care l-am așteptat cu sufletul la gură și chiar am sperat for the best.
La final, vă recomand să citiți ambele serii, dar să dați o șansă lui Seth și Josie de a vă câstiga inima. Așa cum însuși Seth a zis printre rânduri, colecția sa de momente memorabile a început când a intrat pe porțile Institutului, dar viața lui a început când Apollo i-a dat misiunea de a o apăra pe Josie. Mi s-a părut foarte drăguț ce a zis. Vechea gașcă se reunește pentru lupta finală și vă garantez că o să fie super. Atenție, o să vărsați câteva lacrimi, însă cred că toată aventura merită pe deplin, atunci când trăiești cu intensitate în acest univers creat de Jennifer. Enjoy!