Am promis în recenziile trecute că nu o să mai încep textul spunând cât de tare și de mișto este Jennifer, așa că mă voi ține de cuvânt și așa voi face. Este Jennifer și deja tot Universul știe despre ea și despre talentul ei. Acum ceva ani, Editura Corint a lansat seria „Lux”, care pentru mine a fost un succes răsunător. M-am îndrăgostit de Daemon și de Katy, i-am adorat pur și simplu și Doamne, chiar am contemplat ideea de a avea un prieten extraterestru. Aventurile lor au fost creionate pe parcursul a 5 cărți și în volumul 4 intitulat „Origin”, a apărut un personaj tare misterios, dar și simpatic, pe nume Luc. Nu mi-aș fi închipuit atunci, dar lui Jennifer i-a plăcut atât de mult de Luc încât a decis să îi dedice un spin-off și uite cum seria „Origin” s-a conturat frumos. Momentan, Jennifer a scris doar primele 3 cărți și probabil o să avem și volumul final în 2022, deci abia aștept.
Mă bucur mult că Editura Corint a tradus și această serie, pentru că îți da un sentiment de melancolie, mai ales dacă ești un fan al seriei „Lux”. „Cea mai întunecată stea” îți aduce aminte cât de mult ai iubit personajele și cât de intens ai trăit alături de ele în toate eventurile lor. Recunosc, mi-a plăcut de Luc și l-am simpatizat de atunci, văzându-l ca pe un aliat de încredere, care nu prezenta risc de trădare sau alte lucruri dubioase. M-a intrigat mult originea lui, dar acest aspect nu a fost extrem de explorat în Lux. Acum știm de ce, Jennifer avea alte planuri pentru Luc și voia să ni le expună mai pe larg, în propria lui poveste. Exact ca Daemon, Luc va cunoaște dragostea pe Pământ, însă contextul lui este puțin diferit acum și cititorii trebuie să se obișnuiască cu acest lucru.
Războiul s-a terminat, însă este doar o aparență ce trebuie păstrată cu orice preț. Lumea s-a schimbat de la finalul lui „Opposition” și timp de 5 ani deja, oamenii și extratereștrii co-există, încercând să se înțeleagă pe cât posibil. Este o atmosferă extrem de ciudată pentru că nu toată lumea este de acord cu acest stil de viață, disprețul pentru ființele supranaturale fiind extrem de vizibil și de aceea spun că trăim o pace aparentă. Practic, orice greșeală poate schimba într-o secundă liniștea care s-a așternut și consecințele ar fi extrem de grave. Atunci când oamenii încep să dispară, toată atenția este îndreptată către Luxeni și de aici lucrurile se complică pentru că evident, ei sunt invadatorii, deci ei sunt de vină. Încercând să elucideze moartea tatălui ei, Evie îl întâlnește pe Luc, însă o variantă mai upgrade decât băiatul de acum 5 ani. Este mai sigur pe el, mai stăpân pe abilitățile sale și mai determinat să nu lase oamenii să pună stăpânire pe cei cu puteri speciale. Deep down, el își dorește mult lucruri și pune doar o mască, prin care Evie reușește să citească măcar puțin. Au la început o relație tensionată și încărcată de neîncredere, însă încet, încet, o să învețe să se înțeleagă și o să își dea seama cât de mult se atrag.
„Cea mai întunecată stea” nu este încărcată de acțiunea și este puțin greu de asimilat, dar fiind un volum de debut, era și normal să fie așa, până când intrăm în poveste și ne obișnuim cu personajele. Luc mi s-a părut mai matur și mai stăpân pe situație, pe Evie nu am reușit încă să o citesc și să înțeleg pe deplin, dar mai am volume la dispoziție pentru acest lucru, deci nu ne panicăm. Însă pot spune sigur că este o serie care îmi place și pe care o voi urmări cu atenție, pentru că melancolia mă cheamă și îmi aduce aminte de seria mea de suflet, Lux. În plus, văd în Luc multe trăsături care îi aparțin lui Daemon, un alt aspect care mă încântă.
Alte recenzii de la Jennifer L Armentrout :
