„Psycho” este un roman horror absolut scris de autorul american Robert Bloch. Cartea a fost publicată în anul 1959, și la un an după lansare a avut parte și de prima sa ecranizare, filmul Psycho din 1960, regizat de Alfred Hitchcock.
Cartea „Psycho” de Robert Bloch este superbă și este inspirată din fapte reale, ceea ce o face și mai bună
Văzusem filmul în trecut și acum citind și cartea mi-am dat seama că redă fidel felul în care a gândit povestea autorul.
E un thriller de zile mari. Psihologic. Un caz de personalitate multiplă care ajunge în atenția lumii după înfăptuirea unor crime odioase, cu sânge rece.
Parcurgând romanul noir vei merge pe un fir pe care îl vei considera cel real. Dar de fapt răul este mult mai la suprafață decât ai crede. E în fața ta. Deși naratorii se schimbă, în funcție de personalitatea marcantă, la final vei afla cine e adevăratul psihopat. Aproape totul te induce in eroare, așa cum o fac și detaliile pe care le află personajele și sunt înșelate la rândul lor.
Cartea „Psycho” de Robert Bloch e o capodoperă. Acum tot ce vreau este să revăd filmul vechi cât mai repede posibil. Mi-e dor de o ecranizare bună care să redea fidel povestea din cartea ce a inspirat-o.
Povestea de groază a acestui roman, deși ficțiune, a fost oarecum trasată după un caz din viața reală. Scriitorul Robert Bloch a început să creioneze o poveste horror despre un caz de personalitate multiplă care face victime. Dar el a început scrierea cărții înainte să știe despre criminalul din viața reală pe numele său Ed Gein, un criminal psihopat care a dus o viață dublă.
Și totuși, chiar dacă Bloch trăia la depărtare de criminalul odios, povestea romanului său era despre bărbatul aparent normal din vecini care este de fapt un monstru sub înfățișare de miel. Iar când în sfârșit autorul a aflat despre Ed Gein, psihopatul din viața reală, a folosit câteva referințe la caz în propria carte. Este surprinzător pentru noi ca cititori, dar a fost și pentru scriitor să își dea seama cât de asemănător cu realitatea a fost personajul său de la motelul Bates, Norman Bates.
Și Alfred Hitchcock a fost captivat de carte și de cazul real
Drept urmare a transformat cartea într-unul dintre cele mai iubite filme clasice de groază din toate timpurile.
Norman Bates este un proprietar de motel ce trăiește pe proprietate împreună cu bătrâna și posesiva sa mamă. Sau cel puțin așa reiese din ce ne relatează autorul. Norman își iubește mama deși uneori vrea să scape de tirania ei. Însă într-o seară când o femeie tânără și frumoasă se cazează la motelul lor, Norman devine neliniștit și crede că mama lui va face ceva necugetat din cauza geloziei.
Și bătrâna mamă chiar va face ceva odios. Îl va proteja pe Norman de ispită și de gândurile rele cu ajutorul unui cuțit de măcelărie. Poate știi scena faimoasă din baia hotelului ce apare în film, dar și scena din carte este la fel de sugestivă și de inspirată.
Ce se va întâmpla mai departe este dincolo de imaginație
Apar mai multe personaje în căutarea femeii dispărute. Alte crime se produc. Dar ceea ce este mai ciudat este că de fapt tot timpul criminalul s-a aflat sub nasul tău și că de fapt s-a dedublat. Romanul este impresionant prin scene, prin psihologia personajelor, prin descrierea stărilor de spirit și prin trecerea dintr-o personalitate la alta în cazul personajului principal.
Recomand cartea asta de groază tuturor, chiar dacă sunt sau nu fani ai genului horror ori thriller. Poate fi un pic cam prea mult pentru cei mai slabi de înger. Dar pe de altă parte se pot descoperi noțiuni super interesante despre psihologia și comportamentul unei persoane aparent obișnuite.
Alte recenzii de la Robert Bloch:
