Editura Storia întotdeauna știe să mă surprindă într-un mod pozitiv! Alegerea lor pentru a traduce „Puterea” de Naomi Alderman este una dintre cele mai inspirate idei și îmi pare rău că a durat atât de mult până să revin cu o recenzie. Avem parte de o carte foarte interesantă, șocantă, dură, dinamică, electrizantă și extrem de îndrăzneață în foarte multe aspecte. Pentru cei ce nu știu, Naomi a avut-o drept mentor pe Margaret Atwood, faimoasa autoare care ne-a frânt inimile cu „Povestea Slujitoarei” dar și cu alte cărți marcante care au lăsat o urmă adâncă în literatură universală. Dacă vă mai spun și că această carte se află pe lista de favorite ale lui Obama, cred că mi-am atins obiectivul și v-am convins că trebuie să citiți această poveste.
„Puterea” este o carte cu un subiect fantasy, dar cu rădăcini adânci în realitatea zilelor noastre, abordând teme sensibile, ce lasă loc dezbaterilor și supozițiilor. Într-un viitor apropiat, femeie capătă posibilitatea de a electrocuta prin simpla atingere. Acest „dar” se manifestă inițial în rândul adolescentelor, ulterior se răspândește și la femeile adult, armonizând toată pătură feminină. Majoritatea femeilor încep să își folosească acestă putere pentru a se apăra de bărbați, atunci când riscă să fie bătute, violate sau bruscate. Treptat, femeile încep să își atribuie această putere și recurg și ele la violență, pe un fond de răzbunare ce într-un sens are temei, dar care pentru mine a fost uneori prea mult de suportat. Unele scene au fost foarte dure, cu un conținut grafic explicit, dar care arată gravitatea situației. Astfel, bărbații ajung să se îngrozească de femei și de noile lor abilitățile, haosul instalându-se.
Urmărim evoluția a patru personaje, care ne prezintă povestea lor în capitole relativ scurte, dar concise. Roxy, o adolescență de 14 ani, își descoperă puterea în timp ce ea și mama ei sunt în pericol. Ea este practic cea care declanșează firul de întâmplări și datorită ei facem prima oară cunoștință cu gravitatea impulsului electric. Le mai întâlnim pe Margot, o femeie mai în vârstă, ce și-a dedicat viața politicii și pe Allie, o față orfană, crescută cam toată viață ei în orfelinate, abuzată constant de noua sa familie adoptivă.
Singurul bărbat din această poveste care narează pentru noi este Tunde, originar din Nigeria, care are aspirații către o carieră în jurnalism. Partea masculină este reprezentată de el și prin intermediul acestuia ne facem o părere despre schimbarea survenită în societate. Tunde este împărțit între compasiunea față de femei și este mulțumit că acestea au acum puteri, dar îi este și frică pentru viitor, deoarece este foarte conștient că oricând bărbații pot dispărea dacă situația continuă în acest fel.
Nu cred că această carte este pentru oricine. Abordarea unor teme foarte complicate cum ar fi politica, abuzul sau religia fac din această carte un moment de meditare spre o anumită directe. Este clar, fie îți place, fie nu. Nu cred că există cale de mijloc. Naomi îmbracă un element foarte sensibil, îi da o notă supernaturală și stârnește controverse cât pentru o viață. Din punctul meu de vedere cartea trebuie citită cu mintea deschisă, realizat faptul că este o ficțiune și asimilată ideea că în realitate, femeile au fost supuse constant abuzurilor. Dacă într-un moment polul puterii se va schimba, nu cred că va exista un right way. Unele femei își folosesc puterile în scopuri bune, unele vor fi mânate de setea de răzbunare. Aceasta este realitatea și cred că trebuie să realizăm acest lucru. Vă dau o altă idee de reflectat: ce ar face oare bărbații dacă ar avea aceste puteri? Ar proceda diferit de femei, sau ar adopta același comportament?
Vezi și recenzia video a cărții Puterea de Naomi Alderman pe Youtube:
Alte recenzii de la Naomi Alderman :
