Stiu, totusi, că gloantele care le-au luat lor vietile ar fi putut foarte lesne, să fi fost de-ale noastre. Gloanțele rătăcite nu fac deosebirea dintre americani și irakieni. Ele nu cunosc decât carnea moale și sângele rosu. Cu toate astea, nu pot să-i explic așa ceva lui Hassan, fiindcă lui n-o să-i pese. Nu pot să-i explic de ce se omoară toți între ei, din cauză că eu însămi nu știu răspunsul. Irakul n-a fost niciodată un loc sigur, dar atunci când au început să cadă bombele, făcând prăpăd în depărtare și fulgerând ca focurile de artificii, a devenit și mai clar ce avea să urmeze. Străzile s-au umplut de bărbați înarmați, de tancuri, de camioane cu războinici purtând keffiyeh strângând arme în mâini. S-a întâmplat dintr-o dată, și n-a contenit. Acum, moartea e pretutindeni în jur.
O mică prezentare:
Rania a rămas singură pe lume după ce fratele ei a jurat să lupte împotriva celor care le-au omorât părinții. Fără a fi acceptată nicăieri să muncească, ea recurge la singura meserie pe care o poate practica.
Pentru o tânără, prostituția nu ar trebui să fie o variantă, dar Rania trebuie să aleagă între asta și între a muri de foame, iar moartea nu sună prea bine. Odată ce începe să facă asta, anii trec, iar munca murdară pe care o face o ține în viață, oricât de greu ar fi.
Mulți bărbați sunt brutali, mulți o umilesc, dar Rania nu poate face nimic să se apere. Viața ei este tristă și fără vreo destinație. Asta până când apare Hunter în viața ei. Hunter este un soldat american care este împușcat chiar în fața ei într-o zi. La vederea lui, ceva se schimbă și, în sufletul ei se dă o bătălie greu de înfrânt.
Cu mulți ani în urmă, Rania a luat viața cuiva. Hunter poate fi viața pe care Rania o dă la schimb. Salvează o viață pentru una pe care a luat-o. Deși ea este o irakiană care vorbește araba, iar el este un american care vorbește engleza, cei doi încep să își învețe unul celuilalt limba.
Stâlcind cuvintele, mimând, ei încep să se înțeleagă, dar nu este nevoie de vreo limbă complicată pentru ca Hunter să înțeleagă ce face Rania pentru a trăi și pentru a avea grijă de el.
Deși urăște ceea ce face, el trebuie să accepte, pentru că nu poate face altceva, pentru că rănile pe care le are fac ca Rania să fie singura care poate avea grijă de ei. În ciuda circumstanțelor, între ei se strecoară sentimentele. Dar cum ar putea scăpa de viața pe care o au? Colegii lui trebuie să-l considere mort deja, iar clienții Raniei nu ar lăsa-o să scape cu viață, dacă ar vrea să fugă.
Sunt răniți și distruși, războiul le-a luat totul, dar oare le-a luat și șansa la fericire?
Părerea mea despre Răniți:









