Războiul ciocolatei este un roman complicat, un roman care îți dă foarte mult de gândit, dar și o operă care te provoacă.
Într-o altă ordine de idei, acest roman trebuie perceput ca fiind o provocare, deoarece implică foarte multe situații în care mintea trebuie să se focuseze în permanență pe ceea ce se petrece.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că multitudinea de personaje, uneori, dă bătăi de cap și, totuși, odată ce ajungi să le cunoști, parcă ai vrea ca povestea să nu se sfârșească.
Treaba se complică, însă, când războiul nu se dă între ciocolată, ci între minte și inimă. Când rațiunea îți comunică că trebuie să iei apărarea unui personaj, deoarece este impunător, inima îți dă palpitații și te îndeamnă să te îndrepți spre acele personaje timide, sincere și, totodată, denigrate.
Războiul ciocolatei este o poveste cu adolescenți, dar nu doar pentru adolescenți.
Consider că această carte poate fi lecturată de către oricine, cu condiția ca acel cititor să se transpună în totalitate în cadrul acțiunii și a locului în care aceasta se desfășoară.
Războiul ciocolatei ne prezintă povestea lui Jerry Renault, un băiat, aparent, timid, slăbuț, dar sigur pe ceea ce își dorește.
Cormier, se pare, are talentul de a îmbina frumosul cu urâtul și de a crea personaje alături de care să călătorești departe, începând cu liceul Trinity și ajungând chiar în mintea personajelor.
Oare ce gândesc ele, de fapt?
Mie cel mai mult mi-a atras atenția acest Jerry prin faptul că refuză să vândă ciocolată, mai ales că toți elevii o făceau pentru binele liceului.
Oarecum încăpățânat, el își depășește limitele, limite pe care nici el nu conștientiza că le poate depăși.
Povestea lui Jerry este una destul de normală, însă ea începe să ia amploare în momentul în care se alătură rebelilor, care, după cum știm, există în orice liceu.
Acest grup numit Vigilenții nu este cel mai puternic, însă, într-o oarecare măsură, atinge acea slăbiciune a lui Jerry și îl provoacă să spună nu vânzării de bomboane.
Trebuie să vă spun că mi-a plăcut această ideea pe care Robert Cormier a conturat-o atât de detaliat și, de asemenea, este de apreciat faptul că el știe unde să accentueze și unde să lase de la sine pentru a introduce acea doză de suspans de care orice carte are nevoie.
Îmi place mult cum scrie acest autor, dar cel mai mult apreciez faptul că el știe cum să inducă în eroare.
La un moment dat o discuție dintre câțiva elevi, capătă un nou sens. Afirm acest lucru, deoarece ei tind să adreseze băiatului apelativul de ciocolată, fapt care m-a dus cu gândul la un eventual război între un necunoscut și un elev de culoare.
Bineînțeles, m-am înșelat.
Faptul că autorul a reușit să mă inducă în eroare este un lucru pozitiv, iar de aceea am început să citesc carte cu și mai mult patos, cu și mai multă curiozitate.
Violența nu lipsește, de altfel, și de aceea vor exista momente în care viața lui Jerry este pusă în pericol, un pericol pe care el și l-a creat cu mâna lui.
Când înțelegerea dintre el și Vigilenți se încheie, oare ce-l determină pe Jerry să își dorească să îl țină tot pe nu în brațe?
O bătaie. Viață. Moarte. Sacrificiu. Prostie.
Războiul ciocolatei este un roman antrenant despre conflictele din liceu, despre viața de adolescent.
Inevitabil, adolescenții se confruntă cu probleme, iar Jerry este unul dintre ei.
Cât de mult va reuși el să supraviețuiască la Trinity?
Războiul ciocolatei este o carte care în virtutea numărului mare de personaje ajunge la inimile celor mai dedicați cititori. Esențialul? Nimic nu este așa cum pare!
– Știi ce, Archi?
-Ce?
– Câteodată viața e foarte tristă.
Alte recenzii de la Robert Cormier:
