„Războiul minciunilor” de Taylor Stevens este un thriller, dar sincer nu a fost deloc atrăgător pentru mine. Promite încă de pe copertă să te surprindă cu o acțiune explozivă și cu o poveste dramatică despre o familie mai mult destrămată decât unită.
De ce nu mi-a plăcut?
Pentru că mi s-a părut că autoarea a luat o mulțime de elemente specifice cărților cu spioni, agenți secreți și criminali plătiți și le-a pus laolaltă în acest roman, doar așa ca să fie și să-și facă numărul de pagini. Eu una am găsit cartea greoaie, cu prea multe personaje, cu prea multe detalii din trecutul personajelor care nici măcar nu sunt explicate la un moment dat.
În plus, fiecare personaj are și pseudonime sau nume de acoperire, de cod, cum vreți să le spuneți. Probabil aș vedea genul ăsta de thriller mai bine transformat într-un serial, în care să înțeleg cap coadă cine e cine, de ce a făcut asta și așa mai departe.
Da, da. Știu că rolul unui thriller este să fie plin de suspans și de neprevăzut, să te lase să ghicești cu greu cine e criminalul sau care sunt faptele.
Cartea „Războiul minciunilor” m-a scufundat într-o grămadă de date și de situații, din care am ieșit cu greu spre final și nici atunci nu am priceput 100% ce am citit
Poate o fi traducerea, poate așa o fi scris autoarea, așa o fi stilul ei. Dar nu, pe mine nu m-a dat pe spate cartea asta. M-am forțat să o termin doar pentru a vedea dacă finalul o merita, dacă aș fi primit explicațiile dorite. Dar nici acela nu e prea clar, în plus multe lucruri sunt lăsate în aer, ca și cum cineva s-ar fi grăbit să îndeplinească un deadline.
Nu știu, poate voi ați îndrăgit sau veți îndrăgi romanul acesta. Trebuie doar să lecturați thrillerul.
Pentru mine lectura a înaintat greoi și nici acum, după ce am terminat de citit cartea, nu pot zice că am înțeles care a fost exact povestea, cine era fiecare personaj în parte și ce era cu tot misterul din jurul mamei absente și a gemenilor ei super instruiți în arta luptei și a vânătorii.
Ce să zic, se întâmplă să dau și peste astfel de cărți care poate că promit multe, dar nu mă prind. Am citit multe thrillere la viața mea și thrillere chiar bune. Cărți în care mi-a fost greu să-mi dau seama cine e vinovatul, care au fost motivațiile personajelor, făcând presupuneri greșite dar iubind la maxim faptul că autorul sau autoarea m-a dus pe alte piste, ca mai apoi să-mi dea lovitura finală și total imprevizibilă.
Hai să vă spun totuși care ar fi în mare ideea romanului de acțiune „Războiul minciunilor”
Personajele principale sunt Jack, Jill și Clare, cea din umbră. Jack și Jill sunt gemeni, fată și băiat iar Clare este mama lor absentă și misterioasă. Încă de mici, cei doi au fost antrenați să se lupte, să vâneze, să supraviețuiască în cele mai dure situații. Iar cea care i-a învățat toate acestea nu este decât mama lor, care pentru a-i transforma în niște duri i-a și părăsit de nenumărate ori de-a lungul vieții lor.
Gemenii nu îi pot ierta asta mamei lor paranoice, chiar și acum când au 26 de ani, drept pentru care nu au nici o relație cu ea. Jack și Jill încearcă să trăiască normal, fiecare în felul lui, destul de înstrăinați și ei unul de celălalt. Dar într-o zi Clare îi cheamă la ea și cei doi, chiar dacă reticenți, nu pot refuza nici acum influența mamei lor puternice.
Pleacă către locul unde se află ea, dar când ajung acolo e prea târziu. Izbucnește iadul, Clare nu e nicăieri. Ei nu știu dacă să creadă că aceasta este încă o probă de foc dată de mamă sau dacă ea a avut dreptate tot timpul și cei din trecutul ei au ajuns în sfârșit să o captureze.
Toată viața lor li se pare o minciună și la fel și femeia Clare pe care o știu drept mama lor. Gemenii încearcă așadar să-și salveze pielea în timp ce caută să afle cine este ea, cine a răpit-o și ce este atât de amenințător în trecutul ei încât poate avea efecte și asupra lor.
Îmi dau seama că povestea nu sună prea rău. Promite multe. Dar pentru a ajunge să vedeți dacă vă place sau nu, trebuie mai întâi să o citiți singuri.
Alte recenzii de la Taylor Stevens :
