Timp… nu avem niciodată suficient. Regrete… mereu mult prea multe. Minciuni… suficiente cât să-mi ajungă pentru încă o viață.
Dezbină și cucerește, acesta este motto-ul celui de-al șaselea volum și ultimul, din nefericire, din seria Alina Marinescu de Monica Ramirez.
Elite a încercat dintotdeauna să distrugă legătura puternică dintre noi, reușind doar s-o șlefuiască tot mai tare, până a devenit rezistentă precum o sabie de samurai turnată în cel mai fin oțel.
Odată cu finalul din Recviem pentru un asasin, am încheiat o poveste emoționantă ce m-a ținut cu sufletul la gură, mi-a arătat fața brută și crudă a spionajului, m-a învățat ce înseamnă să te afunzi în cea mai neagră parte a vieții, să te ridici și să lupți cu toate armele de care dispui, și mult mai mult. M-a învățat definiția sacrificiului și a forței supranaturale ce zace, în stare latentă, în inima și sufletul unui om.
O șansă să-mi ling rănile sufletului distrus, bălăcindu-mă în iluzia libertății și a răscumpărării de păcate. O șansă să caut binele, chiar dacă e o călătorie lipsită de bucurii.
Nu este un secret faptul că am fost fană Alina–Marius și am continuat să fiu până la final și nu numai. Însă, în nici un alt volum nu am mai fost atât de alături de Alex ca în acesta. Am fost brusc trezită la realitate. Acea realitate unde l-am văzut, într-un sfârșit, pe Alex. Acel Alex care ajunge mereu să sacrifice totul pentru ca ea, Alina, să-și poată păstra un sâmbure de suflet. Acel Alex care sfârșește mereu prin a pierde totul. Când crezi că nu mai există nimic din ce-ar mai putea pierde, atunci ți se demonstrează contrariul. Alex e veșnicul pierzător, iar pe sine se pierde la nesfârșit.
Lumea mea îți ia totul, până când nu mai rămâne nimic. O umbră, devastată și goală. Și tot nu e suficient.
Dureros cum eroii noștri își acceptă destinul, cum se resemnează cu pierderea inimii lor. Alina este pentru a mia oară pusă în ipostaza de ”carne de tun”, prinsă între ciocan și nicovală. Se sacrifică pentru siguranța celui iubit, pentru ca acesta s-o arunce, din dorința de a o avea alături, în plasa țesută de inamic. O plasă din care nu ai șanse să scapi cu viață.
Alina trăia, el era mort… el trăia, Alina era moartă… Trăiau amândoi… amândoi erau morți… Ce mai conta?
Agonizant este cuvântul acestui volum. Agonizant de dureros, de trist. În acest volum nici nu am mai știut pentru cine să plâng. Cine era cel mai neajutorat? Cine era cel mai suferind? Așa că am plâns pentru toți, pentru un amalgam de sentimente încâlcite ce înseamnă Recviem pentru un asasin.
Vinovăția pune din nou stăpânire pe mine, ademenind trupul și mintea pe drumul extrem de uzat al învinovățirii. N-am fost în stare să-l salvez.
În timp ce Abis mi-a dăruit o libertate iluzorie, o amăgire a simțurilor și o speranță la fel de amăgitoare ca fata Morgana, Recviem pentru un asasin mi-a adus o explozie de sentimente contradictorii, o încercare de acceptare și abandon în vacarmul tumultos al sentimentelor, o acceptare a realității.
Alex… iubitul meu, blestem și binecuvântare, profesorul și mentorul meu. (…) Bărbatul care mi-a furat sufletul și mi l-a dăruit înapoi, iar și iar, până când n-a mai rămas nimic din el, în afara amintirilor unor emoții reale.
Monica Ramirez a încheiat seria Alina Marinescu într-un mod magistral și perfect. O perfecțiune dură, dar necesară. O perfecțiune ce ne-a reamintit că lumea spionajului este crudă, vieți sunt pierdute, noțiunea de libertate este ambiguă, iar normalitatea poate căpăta multe forme.
Siguranța e doar iluzie în lumea din care facem noi parte.
Un război între Consiliu și Elite, intrigi, capcane, înșelăciune și pericol la orice pas. În mijlocul acestor evenimente Alina și Marius sunt readuși din mica lor lume, unde au sperat că o moarte măsluită le poate aduce libertatea. Nu a fost să fie. Cei doi revin brutal în lumea pe care au vrut să o lase în urmă.
Așa a fost mereu cu noi doi. Prima oară când m-a atins, l-am recunoscut cu cel mai primar instinct, de parcă se aflase mereu în interiorul meu, așteptându-mă latent, invadându-mi sufletul poate într-o altă viață. N-am avut niciodată nevoie de cuvinte.
În Recviem pentru un asasin alte vieți vor fi pierdute, capcane noi vor fi întinse, iar Alina și Alex vor avea șansa de a juca o ultimă carte a libertății. O luptă pe viață și pe moarte. Un final devastator, o ultimă poveste în care vă veți urmări agenții preferați într-o ultimă confruntare.
Mă îndepărtez, fără să mai privesc înapoi. Nici nu e nevoie, pentru că Marius nu e acolo, ci pășește lângă mine. Un înger întunecat, la fel ca și mine. Întunericul face parte din mine, dar nu mă mai ascund în umbre.
Alte recenzii de la Monica Ramirez:
