Regina Zăpezilor, apărut în variantă originală în anul 1980, a câștigat premiul Hugo pentru cel mai bun roman în următorul an de la apariție, fiind și o adaptare de succes a basmului scris de Hans Christian Andersen, Crăiasa Zăpezii. Cartea de față a apărut în anul 2015 la editura Nemira, în colecția Nautilus.
Planeta Tiamat este locuită de două popoare, iernaticii și văraticii. Datorită porților negre care existau, călătoriile interplanetare erau mai mult decât posibile, fiind ceva absolut normal. Cele două popoare sunt, în opinia mea, deliciul adevărat al romanului; două „rase” diferite, care se urăsc reciproc, nu-și vorbesc, și când o fac, sunt cu adevărați îngrețoșați.
Ieranticii sunt moderni, iubesc tehnologia și fac tot ce le stă în putință pentru a-și ușura viața, în timp ce văraticii fug de tot ce înseamnă nou și actual, refugiindu-se în natură și petrecându-și acolo mare parte din timp, așteptând aievea ca timpul domniei iernaticilor să se scurgă cât mai repede.
Regina zăpezilor e ca o călătorie prin tine, prin toate cele 1244836423 de personalități pe care le ai și nu știi, te cunoști și îi cunoști și pe cei din jur, și lupți cu toate eu-rile interioare care te domină, în încercarea obsesivă de a câștiga, în primul rând, lupta cu tine însuți.
Moon trăiește încă din frageda copilărie sub aripa protectoare a vărului ei, considerându-l salvarea ei dintr-un viitor negru și întunecat. Când acesta este însă în pericol, va risca Moon să îl salveze cu riscul de a se ruina pe ea? Ce va face tânăra în numele dragostei? Moon a fost personajul meu preferat; tot curajul de care dă dovadă la fiecare pas, feminitatea, unicitatea cu care reușește să treacă prin lume, farmecul pe care îl lasă în urmă de fiecare dată când (crede că) elucidează un mister.
Real power is control. Knowing that you can do anything…and not doing it only because you can.
Joan D. Vinge m-a purtat prin niște meleaguri care, deși la început mi s-au părut străine, s-au dovedit pe parcurs a fi materializări ale unui nefiresc propriu realității, care se sustrage cotidianului anost și efemer, creând universuri care stau la baza unei lumi perfecte.
Regina Zăpezii m-a cucerit în primul rând prin naturalețea detaliului, prin simplitatea umanului și a faptei. Am apreciat cum Joan D. Vinge a creionat o analogie a realității transpunând-o artistic și reușind, mai apoi, să ridice literatura fantastică la rang de artă. Regina Zăpezilor a fost mai mult decât un roman SF foarte, foarte bine scris, cu o luciditate aparte; a fost o adevărată lecție de cultură, prin care spiritul uman găsește un pilon de sprijin, scăpând de monotonia gravă a cotidianului.
Alte recenzii de la Joan D. Vinge:
De cum am vazut coperta cartii m-am dus cu gandul la Craiasa Zapezii a lui Andersen.
Si pe mine , tot coperta a reusit sa ma ademeneascami a placut cartea, dar nu cred ca as gasi argumente suficiente sa conving pe cineva sa o citeanca!