Cât de plăcut este să descoperi talentul unui poet, care își cântă durerea, dar nu o face cu un patetism obscur, ci cu cele mai limpezi emoții, în spiritul unei confidențe, a unei spovedanii. Imaginați-vă că sunteți la începutul unei căsnicii. Vă sunt limpezi dorințele, aveți așteptările înalte și vă doriți, cu orice preț, să păstrați flacăra unui trai de vis. Trec anii și sub osânda diurnă a rutinei, relația prinde primele urme de crăpături. Vă îndepărtați vertiginos spre o criză, dar nu are cine să vă întindă o mână de ajutor. De ce? Pentru că în acest caz ajutorul poate fi mai nociv decât ruptura.
Apoi el pleacă. Ar fi un final sau un nou început? Mara Wagner dezvăluie subiectul tranzitar al mariajului, prin prisma unor trăiri acute, în volumul său „Renovări. Amenajări interioare”, apărut la Editura Litera. Voi începe analiza mea exact cu titlul, deoarece nu cred că ar fi fost unul mai potrivit de atât. De ce? Pentru că o căsnicie, un trai la doi e aidoma unei reparații veșnice, în care ambii fac câte ceva: schimbă un mobilier emoțional, dau culoare unor frustrări sau alungă ternul din cotidian. Uneori, lucrările se suspendă și muncitorii își abandonează spațiul și pleacă să renoveze altceva sau să o ia de la capăt:
„Cum poate să nu-ți fie dor de mine, cum? Cum poate unul să se topească pe picioare, și celălalt să se plimbe nepăsător, la braț cu altcineva, orb și surd la durerea celui lăsat în urmă? Umblu prin lume paralizată și nu mai pot înțelege nimic. Undeva trebuie să fie o eroare.”
Mara Wagner este un poet de sensibilitate înaltă, care mi-a reamintit cât de important și vital e să citim poezie de calitate. Nu, nu una academică, prinsă între coperțile prăfuite ale vechilor canoane! O poezie în care se înlănțuie dureri, furii și care transformă cititorul într-un martor ocular. Senzația mea, de la prima filă, e că am participat la o spovedanie, la o punere pe hârtie a gândurilor de care unora le poate fi rușine sau frică.
Meritul volumului „Renovări. Amenajări interioare” e că oferă o voce prudentă, dar pertinentă, celor care au traversat drama unei despărțiri conjugale și au făcut-o singuri, fără ajutorul nimănui:
„Mă torturez singură, duc masochismul pe culmi. Stau cu ochii pe telefon, fără încetare, schimb de la Facebook la WhatsApp, te caut, te urmăresc, nu mă pot dezlipi de aparat, chiar dacă știu că-mi face rău. E singura mea linie către tine, nu pot renunța la ea.”
„Renovări. Amenajări interioare” e o carte tristă, despre cum fericirea eternă poate, uneori, să se termine și de ce ar trebui să resimți clipa, fără a te ascunde în spatele unui viitor incert și iluzoriu. Mara Wagner a reușit să redefinească situația femeii de la 40, dar într-un fel intim, aparte, prin intermediul unei cărți, zic eu, memorabile.
Alte recenzii de la Mara Wagner:
