Am descoperit această serie în urmă cu ceva ani și deși la început am avut o oarecare reticență, pe măsură ce am înaintat în poveste am realizat că sunt foarte norocoasă. Stilul lui Tahereh este foarte liric și cursiv, cu elementele pe care nu le-am mai întâlnit vreodată în altă carte. În plus, pune foarte mult accent pe sentimente și pe trăirile interioare ale personajelor, lucru care te face să empatizezi foarte mult. Pot spune că a avut o predilecție pentru starea în care se află personajele și a vrut neapărat să îi cunoaștem prin prisma a ceea ce ei simt, nu prin acțiunile pe care le fac. Am deviat de la ideea de bază, mă scuzați. 🙂
După cum spuneam, seria a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, o lectură ce a curs liiiiin și mi-a încântat sufletul. Dintr-un total de 6 cărți, au apărut primele 4 și la noi în limba română și va recomand cu căldură prima trilogie, fiind din punctul meu de vedere cea mai bună. Dar astăzi vorbim despre „Repară-mă„, cartea cu numărul 4, o continuare destul de așteptată, având în vedere că volumul 3 parcă s-a încheiat prea brusc, prea în coadă de pește.
Juliette este acum Comandantul Suprem al Sectorului 45, dar acest post vine cu multă bătaie de cap. Este extrem de nesigură pe ea și cred că are și un moment de „tantrum”, pentru că nu îi recunosc stările și chiar m-a supărat. Așa cum spun englezii, este „hoț and cold”, având reacții care îmi aduc aminte de vechea Juliette, fatavulnerabilă și dificilă. Dar această nesiguranță mi-a pus capac și din cauza ei rating-ul cărții a avut de suferit. Nu a știut să asculte, a făcut supoziții în avans și în plus, a simțit nevoia să dea vina pe toată lumea pentru problemele ei, lucru care este greșit calculat. Responsabilitatea a fost prea mare pentru ea și din dorința de a demonstra, s-a afundat și mai mult în proprii demoni.
Spre disperarea mea, Warner a fost exact ca Juliette și am considerat că se potrivesc de minune. Are un secret de ascuns și brusc, tot trecutul îl copleșește, lucru care a dat naștere unor situații tramatice ieșite din comun și foarte exagerate. Dacă stau bine să mă gândesc, toată cartea este o mare dramă, cu momente importante dar și momente care au fost puțin de umplutură, ce m-au încărcat destul de mult negativ. L-am văzut pe Warner mereu un băiat puternic, stăpân pe situație și calculat, dar în această carte s-a schimbat radical, fiind foarte afectat de problemele pe care le are cu Juliette. Însă, fiind pentru prima dată la capitolul dragoste și fiind și băiat (nu mă judecați), am spus că merită iertat pentru lipsa de experiență. După ce am analizat mai bine lucrurile, am considerat că toată această dramă a fost necesară pentru a face acest cuplu mai puternic, pentru că până la urmă vorbim despre niște adolescenți, nu despre oameni în toată regula. Este normal ca ei să aibă episoade ciudate și să se simtă vulnerabili și nesiguri. Știu clar că după această carte Warner și Juliette o să fie mult mai puternici și mai uniți, învățând multe din greșeli și din trecut. Din păcate, până să ajungă la această concluzie, am avut mult de suferit. 🙁
Consider că „Repara-mă” este o carte de tranziție, care pentru unii poate părea puțin enervantă, dar trebuie parcursă și înțeleasă, fiind acea carte care marchează asumarea și maturitatea râvnită de personaje. Un lucru bun și extrem de funny este relația dintre Warner și Kenji și dialogurile lor extrem de savuroase, care m-au făcut să râd și să mai eliberez din stresul provocat de drama acestor adolescenți. Este chiar un volum bun, putea să fie scurtat puuuuuțin, însă fiind un mare fan al seriei nu îmi mai doresc să fiu cârcotaș și propun să mergem cu entuziasm spre volumul 5, care am înțeles că va apărea în decembrie anul acesta.
Alte recenzii de la Tahereh Mafi :
