Romanul „Rezidenți în casă visurilor” este scris de autorul român Radu Aldulescu. Cartea a apărut la editura Hyperliteratura într-un tiraj de 1000 de exemplare, anul trecut în 2018.
Este al sasealea proiect editoral al acestei edituri creat prin susținerea publicului și al doilea roman din colecția de proză contemporană a acestei edituri.
Despre primul roman din această colecție și anume, „Casa din strada Sirenelor” semnat de autorul Octavian Soviany v-a vorbit Lavinia Chiranescu în recenzia ei în august.
Despre Radu Aldulescu pot să va spun că este un autor român în vârstă de 65 de ani. Și-a dorit să ajungă boxeur profesionist dar în liceu pașii lui s-au îndreptat către arta scrisului. A debutat cu povestirea „Săracu Sfîntu Ilie” în revista „Amfiteatru” în 1973. Primul sau roman, „Sonata pentru acordeon” deși a fost scris înainte de 1990, vede tiparul abia în 1993.
Al doilea roman, „Amantul colivaresei” apare în 1996. Acest roman care va fi tradus și în franceză, ulterior va sta la baza unui scenariu pe care îl va realiza pentru filmul „Terminus Paradis” apărut în 1998 în regia lui Lucian Pintilie.
Despre Radu Aldulescu se pot spune multe. Dar cred că cel mai bine o poate face chiar el așa că va invit să urmăriți interviul acestuia. Alte romane scrise de Radu Aldulescu sunt: „Proorocii Ierusalimului” apărut în 2004, „Îngerul încălecat” și „Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare” apărute în 1997, „Mirii nemuririi” în 2006, „Ana Maria și îngerii” 2010, „Cronicile genocidului” 2012, „Istoria regelui gogoșar” 2015.
„Am zis să-mi fac o casă a visurilor, și am făcut-o pe hârtie, în romanul acesta.”
Rezidenți în casa visurilor – povestea celor „nevăzuți”
Este cel de-al zecelea roman semnat de autorul Radu Aldulescu. Acesta scrie cu precădere despre deviantă, ostracizați, nelegiuiți și periferie. Scrie despre cei „nevăzuți” și o face bine. Scrie despre oameni marginalizați social și existențial.
Romanul împărțit în trei părți, ne prezintă viața lui Grigore, un ziarist ratat în vârstă de 49 de ani. Fără perspective reale, locuind cu părinții bolnavi și câinele orb într-un apartament sărăcăcios.
Istoria scrisă cu sângele unei prostituate pe care am iubit-o
Prima parte a romanului se întinde pe 170 de pagini. În această parte a cărții îl întâlnim pe Grigore care își duce zilele după un program prestabilit prin plimbarea zilnică a câinelui orb. Grigore este prins între dorința Claudiei, mama sa de a scapă de câinele „basinos” și dragostea lui Ionel Stoenescu pentru câinele de aceeași etate înaintate. La aceasta se adaugă grija pentru cei doi bătrâni și eternele rețete compensate după care umblă din farmacie în farmacie.
Facem cunoștință și cu Mihăiță, prietenul semi – alcoolic al lui Grigore cu care acesta își împarte nopțile prin birturile capitalei. Mihăiță e oarecum prototipul „băiatului de bani gata” care iubea o prostituată, Antonia, culmea, unul dintre primii eroi ai revoluției după cum ne spune însuși autorul.
Povestea lui Mihăiță se împletește cu povestea lui Grigore și cu amintirile părinților lor, mai ales atunci când întră în scenă și Amalia, mama lui Mihăiță. Foști oameni de cultură angajați pe la „Scânteia” atât părinții lui Grigore cât și mama lui Mihăiță trăiesc din amintirea succesului de altă dată cu care îi intoxică permanent pe cei doi.
Facem cunoștință și cu Cerasela, sora lui Grigore, femeie de succes care îl privește mereu de sus pe fratele mai mare și mai ratat.
Prima parte a cărții ne poartă printr-o multitudine de persoaneje prinse între realitatea cotidiană și amintirile unor vremuri apuse.
Casa morților
A doua parte a cărții se întinde pe 140 de pagini. Ne aflăm deja în ianuarie 2002 și marea mea întrebare e unde a găsit Grigore țigări Carpați? Nu de alta, dar mi-aduc aminte de propria mea copilărie pe când bătrânii fumau „țigări Carpați sudate una de la alta„. Grigore tot cu Mihăiță își face veacul. Doar că acum Mihăiță e din îndrăgostit, de Argentina de asta dată. Dar Argentina pe cine iubește? Pe Grigore sau pe Mihăiță? Incurcate-s căile Domnului și ale vieții de altfel. Fix ca în realitate. Cine rămâne în final cu fata și ce se alege de prietenia de pahar dintre Grigore și Mihăiță va las pe voi să aflați.
Dezmostenitii
Cea de-a treia parte a cărții și ultima se întinde pe 120 de pagini. În aceste pagini, autorul de aduce în prim plan o altă problema cotidiană și anume dezbaterea moștenirii între frați. Lupta pentru avere pare un laitmotiv al literaturii române. De la Liviu Rebreanu, la Marin Preda și mai apoi la Radu Aldulescu toți și-au găsit inspirația în patima avuției. În cartea lui Aldulescu lupta pentru avere se da între Cerasela și Grigore, omul de succes și omul ratat.
Toate personajele care au trecut prin casa părinților lui Grigore au visat la ceva. Dacă și-au atins visurile va trebui să descoperiți voi citind cartea. Însă ceea ce pot să va spun este faptul că, fiecare dintre noi ascundem o casă a visurilor în sufletele noastre. Trebuie doar să avem determinarea și puterea de a deveni rezidenți în această casă a visurilor.
Alte recenzii de la Radu Aldulescu:
