Prin cartea ce poartă titlul Ridicole iubiri, scriitorul cu dublă cetățenie, cehă și franceză, ultima dobândită abia în anul 1981, Milan Kundera ne oferă în dar cealaltă față a iubirii, una dominată de hilar, de comicul aproape burlesc al unor personaje care, deși vor să pară pompoase, înoată haotic între anodin și instinctul de turmă.
Este un amestec, extrem de bine omogenizat, între donjuanism și onanismul lăuntric, peste care scriitorul presară, în stilul caracteristic, un perdaf de realitate care rumenește personajele cu ajutorul nemiloasei dioptrii a realității, cea care nu cruță pe nimeni.
Personajele, care nu au absolut nimic din somptuozitatea unui idealism ferchezuit, dau totuși dovadă de o personalitate aparte, prin simplul fapt că, sub penelul dibace al maestrului ele sunt zugrăvite cu minuțiozitate, precum o pictură care se străduie să redea cu fidelitate nu numai realitatea palpabilă, vizibilă sau gustabilă, ci mai ales pe cea a forului interior, acele recesive semne de punctuație ale conjugărilor lăuntrice care arareori cunosc refularea nedisimulatelor spovedanii.
Lunecând ușor, asemeni unei lebede imperiale ce s-a rătăcit peste cristalul unui iaz uitat de lume la marginea unui sat uitat de lume, Milan Kundera paștizează cu ajutorul sinelii ridicolului lumea pestriță a moravurilor și siguranța de sine a mândrului homo sapiens, aruncând sau doar picurând totul în malaxorul unei hrăpărețe clepsidre.
Ironia stilului este de mare finețe, trădând spiritul de observație psihologică a lumii din jur, pe care nici nu o judecă, nici nu o proslăvește, pozând în rolul de spectator oarecum neutru al banalului cotidian, pe care norodul dorește cu orice preț să o îmbrace în beteala unei redundante mândrii, care nu face altceva decât să toarne plumb în aripile zborului de clipe mărunte.
O carte absolut fabuloasă, pe care vi-o recomand cu mare drag! Lectură plăcută!
