“Avem o Avere. Dar … o avem oare noi, sau o au alţii? E a noastră averea asta?” (pag.9)
Monica Săvulescu Voudouri (n. 1942, România) are în spate o bogată activitate profesională. Scriitor şi sociolog, a publicat proză, poezie, eseu, studii sociologice.
Cu “Români din afară României: Avem!” aduce la un loc români care de ani deja formează diaspora. Români stabiliţi în toate colţurile lumii, încadraţi în profesii şi medii din cele mai diverse.
Români mai mult sau mai puţin vizibili, care ne onorează sau dimpotrivă, ne fac să scrâşnim din dinţi atunci când trebuie să ne admitem aceeaşi ţară natală. Români pe care curajul, disperarea sau torentul vieţii i-au dus care pe unde, forțându-i să facă tot ce pot pentru supraviețuire şi acomodare.
Cu siguranţă că autoarea prezintă între paginile cărţii o realitate la cald, pe care noi cei rămaşi acasă nu o cunoaştem, și pe care mulţi dintre noi nici nu vrem să o cunoaştem, căci altfel ne-am trezi poate zgândăriţi de conştiinţa care avertizează, că nici măcar acolo câinii nu aleargă purtând covrigi în coadă.
România este situată aici, Unii parfumaţi, alţii nespălaţi, Parisul fără covoare persane, Căutaţi-vă magazia din curte prin satelit, Cine a mâncat salam de soia sau Dimineaţa mă trezeam mai devreme, să plâng sunt câteva dintre poveştile care mi-au atins cel mai mult sufletul. Şi despre care, mărturisesc, mi-aş fi dorit mai mult.
Fiindcă senzaţia care m-a însoţit mai mereu este aceea că mi se prezintă cineva căruia nu apuc să îi aud decât o parte a numelui. Cineva despre care sufletul îmi şopteşte că vrea să cunoască mai mult, fiindcă e cumva o parte din identitatea lui.
Totuşi nu încape discuţie de amăgire, deoarece înainte chiar dedicaţiei suntem anunţaţi că fiecare titlu a fost o apariţie de sine stătătoare în revista Cultura.
Ar mai fi de notat observaţia că majoritatea celor menţionaţi aparţin nivelului social mediu şi superior, ceea ce ar putea fi o eventuală portiţă de atacare a relevanţei „testamentului”.
Români din afara României: “Avem! “ – este o parte a realităţii noastre.
Mesajul cărţii este şi unul de conştientizare: aproape că nu există oraş, sătuc din România anului 2015 în care o familie să nu fie “despuiată” de un soţ, frate, copil, părinte sau prieten, care visează, fiecare din colţul său de lume, un tablou devenit deja utopic: familia reunită.
Iar dincolo de dorurile ostoite prin intermediul tehnologiei timpul aleargă nebuneşte…
Notă: 8,5 / 10







