Recenzie ”Ruta subterană” de Colson Whitehead

de | mart. 8, 2021 | Recenzii cărți

🔥 CARTEA RUTA SUBTERANĂ ARE REDUCERE PE:

Ruta subterană a fost o revelație dacă ținem cont de numeroasele premii și elogii primite. Autorul a fost propulsat pe primele poziții într-un top contemporan al ficțiunii istorice. Cartea este într-adevăr o odisee mistică, o călătorie fantastică către libertate. Este un test pe care protagonista cărții trebuie să-l treacă pentru a-și dobândi statutul de om liber. Este o imagine fantezistă a unei epoci realiste în care rasa neagră nu avea statut de ființă umană. Poate unora n-o să le placă ideea acestei „rute subterane” care frizează realitatea, dar, dacă ne menținem atenția pe ideea de bază, de disperare, saturație și depășire a oricărei limite de toleranță umană, vom putea privi ruta subterană doar ca pe o altă cale, neimportantă sau secundară, către țelul suprem….FREEDOM!!!!

Cora este sclavă pe o plantație de bumbac din Sud, așa s-a născut și ea și mama ei; bunica a fost vânată în Africa și adusă aici de mică. A murit pe plantație și niciodată nu s-a gândit că ar avea vreo șansă să fugă sau să scape. Dar a fost o femeie puternică și hotărâtă, care a rezistat suficient să-și vadă fata crescând. Și Cora și mama ei au moștenit tăria ei, dar, comparativ cu bunica, niciodată n-au gândit că pământul se termină la hotarele plantației. Mama a fost prima sclavă fugară căreia nu i s-a dat de urmă. Legenda ei a crescut cu fiecare fugar prins, adus înapoi și ucis în chinuri. Nici măcar Ridgeway, recunoscutul vânător de sclavi, nu i-a luat urma. A fugit fără să se uite înapoi, fără să spună nimic nimănui, a fugit abandonându-și fata fără niciun cuvânt de rămas bun. A fugit mâncând pământul și nimeni n-a aflat unde a ajuns și ce a devenit. Cora a rămas pe plantație, un copil de 11 ani și singura care n-a înțeles de ce a fost lăsată în urmă. A îndurat tot ce i-a aruncat viața: invidie, ură, bătăi, violuri, singurătate, umilință, muncă grea, dar n-a renunțat la visuri și mândrie. A fost marginalizată de stăpâni, dar și de cei de aceeași rasă, dar nu s-a lăsat doborâtă. A luptat pentru cei trei metri pătrați de pământ ca și cum ar fi fost lumea întreagă și a luptat pentru libertate chiar și atunci când toate luminile se stinseseră și orbecăia sângerând fără aer în întunericul tunelurilor. Pentru că singurul lucru moștenit de la mamă și bunică și cultivat a fost neînfricarea. Oriunde a dus-o viața, oriunde a purtat-o fuga, oriunde a fost trupul ei, sufletul ei a fost liber. Și nici amenințarea morții nu i-a ucis visul.

Am empatizat total cu ea și gândurile ei. Autorul n-a încercat s-o idealizeze, să-i imprime trăsături de martiră sau victimă ci a schițat-o realist, un om cu bune și rele, un om empatic care simte nevoia de răzbunare, un om abuzat pentru care iertarea e prea greu de atins, un om care înțelege și binele și răul și le acceptă pe amândouă. Și le asumă și nu încearcă să fie văzut altfel decât e. Pentru că trauma există, pentru că viața ei este deja distrusă fără șansa de a scăpa vreodată de coșmaruri, dar dreptul la libertate trebuie să-l aibă orice om și nimic nu-l poate suprima. Nici dragostea, nici empatia, nici mila, nici sila. Pentru că viața e doar una și toți au dreptul la ea. Iar Drumul Libertății este plin de orori ce atârnă la capătul unei funii, orori la care Cora devine martor tăcut. Destinul ei nu e destinul unui erou, ci al unui supraviețuitor.

Whitehead surprinde fără a apela la tertipuri lacrimogene drama sclaviei și sentimentul de sufocare trăit de sclavi. Primele capitole, povestea bunicii și viața Corei pe plantație sunt sfâșietoare, brutale și crude. În ciuda imaginii false promovate pentru Nord a sclavului muncind pe plantație, durduliu, rumen în obraji, fericit și fără griji ce culege bumbacul ridicând osanale Domnului, adevărul este, cu mici excepții, la polul opus. Drama sclavului este totală și pe viață. Nicio libertate câștigată nu va reuși să șteargă trecutul.

Nu există în carte acea fraternitate între negri promovată în literatură. Nu există ideea de empatie și ajutor necondiționat, decât foarte rar și din partea unor oameni care au avut contact marginal cu sclavia. Și din cauza asta, în ciuda altor idei ieșite din comun, cartea este foarte realistă și credibilă. Este o luptă pe viață și pe moarte pentru supraviețuire. Nu contează pe cine denunți: frate, mamă, tată, important e ca ceea ce obții în schimbul unei trădări să-ți poată asigura supraviețuirea o perioadă cât mai lungă de timp.

vezi pe altul în lanțuri și te bucuri nu-s ale tale – atâta noroc le era permis celor de culoare.

America, tărâmul făgăduinței, țara unde curge lapte și miere, este desființată de autor. Este o iluzie, un fals întemeiat pe omoruri, război, decimarea băștinașilor și pe exterminarea raselor considerate inferioare pentru propriul profit. America nu e dreaptă, este un stat abuziv întemeiat și clădit pe sânge, război, abuz, cruzime și sclavie. Sunt puse pe tapet subiecte sensibile ca privarea de educație și libertate de gândire, sterilizarea strategică, folosirea negrilor pe post de cobai pentru a urmări evoluția unor boli sau pentru elaborarea unor noi tehnici chirurgicale, trecerea de la statut de mărfuri la statut de vite domesticite, ținute în frâu prin sterilizare. Ce e mai greu de îndurat și acceptat? Realitatea tragediilor din trecut sau speculațiile privind niște conspirații ale viitorului? Pentru că Constituția spune: toți oamenii sunt egali, dar albii au hotărât că negrii nu sunt oameni…

Nu are un grad ridicat de ritmicitate emoțională și afectivă, mai mult de jumătate din scriere are un stil tern și dezbrăcat de emoții, dar o frază aruncată între pagini din când în când îți face inimasalte, să se revolte, să plângă și să regrete face parte dintr-o așa specie:

Stolen bodies working stolen land. It was an engine that did not stop, its hungry boiler fed with blood….In death the negro became a human being. Only then was he the white man’s equal.

Albi, negri și roșii înlănțuiți într-un război total fără sfârșit al prejudecăților. Un război mânat înainte de frică și ură. Frica de a fi suprimat de ceilalți. Oameni stigmatizați, oameni înfierați câteodată și pe piele, dar întotdeauna pe dinăuntru. Lanțul și biciul intră și ies din carne, dar cicatricea rămâne toată viața. Și cu toate acestea speranța e întotdeauna cea mai bună opțiune.

Ți-a plăcut recenzia cărții RUTA SUBTERANĂ?

👉 Vezi toată lista de cărți scrise de Colson Whitehead

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA RUTA SUBTERANĂ CU REDUCERE DE PE:

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022
Titlu: Ruta Subterană
Autor: Colson Whitehead
An apariție : 2017
Editura: HUMANITAS
Nr. Pagini: 328
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Publicată la 8.03.2021
Nota recenzorului: 8.5 / 10
Vizualizari recenzie: 14

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie „Frânturi din ea” de KARIN SLAUGHTER

Recenzie „Frânturi din ea” de KARIN SLAUGHTER

După o perioadă destul de urâtă, am reușit să îmi setez din nou prioritățile și să revin la zi cu cititul, pentru că aveam multe cărți începute, însă neterminate. Mi-am propus să nu las cărți neterminate, pentru că fiecare merită timpul nostru și aceasta este părerea...

Recenzie „Un strop de distrugere” de SCARLETT ST. CLAIR

Recenzie „Un strop de distrugere” de SCARLETT ST. CLAIR

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte de care nu puteți să vă desprindeți? Și deși acea carte are unele pasaje care va enervează puțin, voi tot o citiți pentru că vă oferă un vibe addictive? Exact așa mi s-a întâmplat mie cu această serie, pe care am terminat-o...

Recenzie „Oameni la pescuit” de Alina Şova

Recenzie „Oameni la pescuit” de Alina Şova

Buna cartea, cititori, oriunde v-aţi afla! Oameni la pescuit Nu asta suntem toţi la un moment dat? Oameni care pescuim. Vise. Dorinţe. Mici sau mari. Şi oameni. Îi pescuim pentru că îi vrem lânga noi. Îi pescuim conştient sau mai puţin conştient. Ce se întâmplă însă,...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1224 zile și a scris până acum 401 articole. Se află pe poziția 3 din 51 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments