Sabia de sticlă reprezintă volumul cu numărul 2 al seriei Regina Roșie de autoarea Victoria Aveyard. Continuare a cărții care denumește întreaga serie, Sabia de sticlă vine pentru a clarifica o mulțime de lucruri dar și pentru a scoate la iveală dedesubturi nebănuite de nimeni.
Dacă sunt o sabie, atunci sunt o sabie făurită din sticlă. Și simt că deja am început să mă sparg
Povestea în sine pare o pânză pe care autoarea a țesut cu dibăcie întâmplări din această lume fantastică. O pânză pe care se află un atât de multe fire întortocheate și suprapuse încât acțiunea pare a se desfășura peste tot în același timp.
Firul principal leagă evadarea lui Mare și a lui Cal din ghearele noului rege Maven, rege care poarte o coroană scăldată deja în sângele predecesorului său, de cursa contra cronometru în care aceștia s-au lansat. Abia scăpată din ghearele celui pe care l-a crezut sortitul ei, Mare își regăsește fratele pe care îl credea pierdut pentru totdeauna. Mai mult decât atât, aceasta realizează ca Shade este la fel ca ea. Un om cu sânge nou. Bucuria revederii însă nu poate dura foarte mult deoarece Maven cunoaște ascunzătoarea gărzii și vine în întâmpinarea fugarilor.
Tot în acest volum se dezvăluie și complexitatea rețelei Gărzii Stacojii aceasta întinzându-se prin întreaga lume, de o parte și de alta a granițelor războiului. Logodnica prințului Maven și moștenitorul tronului ajung a fi căutați peste tot pentru asasinarea regelui, din 2 oameni ai curții ajung 2 criminali căutați. Mare și Cal devin fugari, dacă pentru Mare acest lucru nu este ceva aparte, să fie vânată și disprețuită de argintii, pentru tânăr este mai mult decât poate suporta.
Fetița cu fulgerele, fugara, trădătoarea, prințesa falsă dar cel mai important Regina Roșie! Aceasta este Mare. Un simbol al libertății, o imagine clară, în carne și oase, a Gărzii. Ea este cea care va purta războiul pentru cei cu sânge de aceeași culoare cu al ei. Nu pentru cei ce au puteri.
Maven și Mare sunt legați unul de altul printr-un dans nebun în care amândoi se luptă pentru a ajunge primii la oamenii cu sânge nou. Primul ca să îi omoare, următoarea ca să îi recruteze. O imagine totuși nu îi dă pace tinerei, imaginea fostului său logodnic, imaginea acelui om bun, iubitor lângă care se simțea în siguranță. O imagine construită de mama sa sau chiar de el, o imagine de care fata nu se poate scăpa.
În ceea ce privește triunghiul amoros apărut în primul capitol, autoarea pare să îl lase într-un plan secundar. Iubirea nu este un sentiment căruia să îi fie permis un loc în acest război, cel puțin așa crede Mare. Prințul care a trădat-o sau prințul pe care l-a trădat. Ambii au un loc în inima ei și pe întreg parcursul cărții tânăra încearcă să îi izgonească.
Curios, dar mă simt atrasă de el. Îmi amintesc de băiatul care mi-a dat o monedă de argint, când nu aveam nimic. Cu un simplu gest, mi-a schimbat viitorul și l-a distrus pe al lui.
Dacă pentru Mare iubirea este un sentiment de care trebuie să fugă, fratele ei nu crede același lucru. Iubirea devine un pansament al războiului pentru el și Farley. Cuplul de care sora sa mai mică nici nu avea habar. Cei doi tineri trec împreună prin bătăile pe care le poartă, păstrând prin iubirea lor flacăra speranței vie.
Cum lumea funcționează după principiul yin-yang, acolo unde există dragoste va exista și suferință. Pierderile sunt un lucru întâlnit adesea în război iar o operațiune de salvare a oamenilor dintr-o închisoare presupune riscuri inimaginabile. 10 oameni pentru 100 pare un schimb echitabil, dar atunci când fratele tău se poate afla printre cei zece?
Bineînțeles că știu că alții și-au dat viața pentru cauză și pentru mine. Dar și eu am murit. Mare din Pilonii a murit în ziua când a căzut pe un scut din fulgere. Mareena, pierduta prințesă argintie, a murit în Circul Oaselor. Și habar n-am cine este cea care a deschis ochii în trenul subteran. Știu numai cine a fost ea și ce anume a pierdut, iar povara aceasta este aproape zdrobitoare.
Sabia de sticlă este mai mult decât o carte. Este asemenea ciocolatei care provoacă dependență. Asemenea celei care are ca aromă ceva ușor iute. Ceva ce nu poți lăsa din mână până nu termini. Ceva ce te ține captiv înăuntrul său și nu îți dă drumul până ce nu întorci și ultima pagină. Iar la final, când toate acele bătălii, trădări, suferințe și sentimente de iubire și-au pus amprenta asupra ta… cartea se termină.
Alte recenzii de la Victoria Aveyard:
