„Nu se poate să dispară toată viața atunci când mori. Ceva tot trebuie să rămână în pâcla asta impenetrabilă care e moartea. Măcar niște firimituri din tot ce a existat odată.”
WOW…Nu știu cum altfel să încep să vă povestesc de cartea aceasta. Sunt multe lucruri cu care am rezonat puternic și am fost captivată total până la ultima pagină. Este genul meu de bestseller.
Este o compilație a urii și a dorinței de răzbunare, este o cărămidă care întoarce vina și regretul pe toate părțile. O goană dramatică și dureroasă a unui copil către redescoperirea sensului vieții și a vindecării unei inimi încercate mult prea devreme. Înconjurat de moarte, sufocat de ea, Juan Guillermo caută eliberarea de umbre și durere. Este o poveste ce merge pe tiparul „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, este lupta cu un Dumnezeu meschin și impus, cu un sistem corupt și discriminatoriu, este despre eliberarea de reguli ce se aplică doar celor deja puși la pământ, este despre sfidarea morții și împăcarea cu propriul eu.
Cred că crescătorii de câini vor intra mai repede în atmosfera propusă de carte. Vor asimila și vor înțelege mai bine, dar nu mai ușor, legătura om-lup pe care o construiește autorul. Și la final, după ce li se va topi inima de compasiune, frustrare și milă, vor răsufla ușurați. M-a durut sufletul pentru Colț și pentru Amaruq la fiecare pagină și, la final, soarta unuia dintre ei m-a bucurat nespus.
Scena poveștii o reprezintă Mexicul anilor ’60-’70. Un cartier mizer din capitală ce-ți induce noțiunea de ghetou modern cu toate acele acoperișuri transformate în adevărate bulevarde pentru adolescenți și delicvenți juvenili. Un cartier în care traficul de droguri și cota parte primită de poliție pentru a închide ochii este la ordinea zilei. Climatul politic este tulbure și implică mult abuz de putere și corupție. De asemenea, forțele de stânga inoculate cu fanatism religios sunt din ce în ce mai puternice, iar încleștarea dintre guvern și aceste grupări sângeroase are ca efect multe victime colaterale. Activismul catolic, comasat sub forma unor grupări intelectuale care urmăreau educarea civică și morală a populației, a escaladat în grupări de extremă stânga cu acțiuni brutale de corecție și eliminare a subiecților ce nu se conformau disciplinei rigide și conduitei ultrapioase. Între controlul autoritar exercitat de guvern și aceste grupări teroriste, mânate de fanatism, oameni „bolnavi de Dumnezeu”, populația de condiție medie era carnea de tun a acestui război de gherilă urban. Clientelismul dintre cele două a favorizat creșterea numărului de victime nevinovate și de țapi ispășitori. Protecție, favoruri, avantaje, mită, corupție sunt câteva dintre ramurile acestei mafii îmbrăcate în haina autorității și a intelectualității ce schimbă alianțele ca pe șosete în funcție de interesele curente. Discriminarea socială e evidentă atât în modul în care sunt tratați copiii de condiție mai modestă în școlile particulare, cât și părinții acestora în conflictul de interese cu diverse autorități. Mentalitatea, sărăcia și decăderea socială este cel mai bine ilustrată în scena morții părinților lui Juan, care, muribunzi și grav răniți, sunt jefuiți de către locuitorii satului din apropierea locului accidentului, fără a beneficia de ajutor sau de milă.
În paralel, descoperim viața sălbatică și primitivă, încărcată de simboluri și credințe inuite, a unui vânător ce-și găsește, în peregrinările lui prin nămeții munților canadieni, sufletul pereche într-un imens mascul alfa de lup alsacian. Lupta pentru impunere dintre cei doi este brutală, dar legătura finală dintre ei mi-a spulberat mintea și mi-a hrănit fanteziile. Primitivul inuit, care și-a învins instinctul primar de vânător, a ales să empatizeze cu bestia feroce ce i-a provocat, indirect, până la urmă și moartea.
„Dintre toți lupii pe care ai să-i întâlnești în viață, unul singur va fi stăpânul tau. Îi vei aparține. Te va obseda. Și-l vei urmări toată viața. Lupul acela va fi dumnezeul tău. Într-o bună zi vă veți privi în ochi și vei vedea în ochii lui cine ești. Lupul acela ești tu.”
Autorul a reușit să-mi inducă atmosfera și culoarea locală, atât cea din capitala prăfuită și înăbușită de căldură mexicană cât și pe cea din virginul și înghețatul Yutan; a scris atât de bine despre stil de viață și condiții de trai, încât ai senzația că a trăit atât sub arzătorul soare al Mexicului, cât și în întinderea de gheață a Marelui Alb.
Antologia de legende, mituri și povești de la începutul fiecărui capitol a fost o călătorie fascinantă prin toate colțurile lumii, inclusiv Transilvania și Bucovina, un amalgam de diversitate culturală, mitologică, tematică și folcloristică, legat simbolic de implicațiile capitolului ulterior. Mi-a plăcut în special, și probabil feminista din mine vorbește, legenda despre virginitatea fetelor vikinge, pusă în antiteză cu inflexibila și rigida mentalitate catolică, dar și cu promiscuitatea lui Chelo.
Am iubit ambii lupi din carte. Poveștile lor mi-au părut puse în oglindă. Lupta susținută de la libertate la sălbăticie și invers. Parcursul lor a demonstrat, în ciuda factorilor externi, puritatea rasei, tăria și spiritul liber. Colț, cu agresivitatea și provocările zilnice, l-a vindecat pe Juan de marasmul în care-l aruncase acel masacru nesfârșit și vina că a semnat condamnarea la moarte a propriului frate. Rănile și cicatricile lor simetrice sunt dovezile violenței, autoritarismului, persecuției, a represaliilor, a permanentei amenințări, a discriminării și a controlului rigid și incorect. Întâlnirea celor două destine pare a fi punctul ce a marcat salvarea atât a omului, cât și a animalului.
Ce alegi între durere și nimic? Cum respiri când ești strivit de greutatea unui șir nesfârșit de morți? Cum ieși la suprafață din mocirla sufocantă a durerii și a disperării?
Povestea de dragoste pătimașă a lui Juan, neînțeleasă de ceilalți, bolnavă de gelozia care-l macină, nevoia de a fi singurul în viața femeii iubite, frământarea că va fi abandonat pentru alții, frica de singurătate este o altă dimensiune inedită care accentuează și exploatează la maximum psihicul personajului.
„De ce doare atât de rău imaginea unui alt bărbat penetrându-ți femeia iubită? De unde slăbiciunea asta? De ce senzația cumplită că femeia aceea e viața ta și vin alții și-și bat joc de ea?”
Cartea este continua frământare psihică a unui adolescent. Care este de fapt adevăratul pericol? De ce ar trebui să se apere? De cei care-l urmăresc pentru a-l ucide sau de propriile intenții care l-ar putea transforma într-un asasin? În ce mod ar putea să nu se scufunde și mai tare în mlaștina autocompătimirii și a regretului? Care e cheia? Răzbunarea sau iertarea? Singurătatea sau iubirea? Ce fel de animal e omul? Iubitor, iertator, răzbunător, luptător, de neînvins, sălbatic? În funcție de ce iei deciziile? În funcție de viață sau de moarte? Să iubești sau să urăști? Să renunți sau să lupți? Să ierți sau să răzbuni?
„Suntem însetați de fulgere și înfăptuiri și ne ținem departe de fericirea celor ce se mulțumesc cu puțin: resemnarea. Formula fericirii noastre e un Da, un Nu, o linie dreaptă, un țel.”
Aș putea vorbi mult despre intensitatea și gândurile transmise de această călătorie fascinantă prin sufletele îndurerate a câtorva oameni și animale, ar fi câteva personaje demne de admirat și de omagiat ca Robert Mackenzie sau Sergio Alvilès, pentru căldura și bunătatea sufletească, nici spiritul neînfricat și primitiv al lupului Nujuaqtutuq nu e de trecut cu vederea, deși destinul lui mi-a părut trist, dar nu vreau să stric plăcerea lecturii nimănui. Doar o recomand ca pe o carte inițiatică, o maturizare forțată și brutală, o luptă psihologică cu propriile porniri instinctuale din care doar cei puternici pot ieși învingători și pot alege deciziile corecte.
Alte recenzii de la Guillermo Arriaga:
