Iată că dintr-odată descoperim un alt Haruki Murakami care, prins parcă ântr-un proces de amplă metamorfozare, cu mult mai intransigent, ba chiar nemilos cu personajele celor douăzecișipatru de povestiri din romanul ” Salcia oarbă, fata adormită”.
Deși în aparență ingredientele creației sunt cam aceleași totuși există un ingredient-surpriză care face ca această carte să aibe o profunzime aparte, cu mult mai penetrantă decât cărțile de dinainte.
Pe cei care au îndrăznit să-l categorisească, acuzându-l de șablonardism literar, țin să-i anunț că de data aceasta Murakami este cu mult mai mult decât un povestaș, reușind prin simplitatea modalității de narare să ofere o creație strălucitoare, fără ostentații sau înfierări hieratice în numele unei modelări literare cu iz de facilism mercantilist.
Între anxiolitic și recrudescență Haruki Murakami își zugrăvește personajele în culori alternante, într-un joc al genezei în care se ajută de misterul dar și de naivitatea anumitor jocuri de puzzle, alipind și amputând anumite trăiri prin stringentul apel la culorile trăiri ale unui altfel de existențialism, din nefericire mult prea trist, dar care se regăsește în cotidianul oamenilor simpli sau complecși.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Haruki Murakami:
