“Șatra” este o altă carte grozavă scrisă de Zaharia Stancu pe care am citit-o. Dacă până mai ieri eram foarte impresionată de romanul “Desculț” al autorului, acum pot spune că romanul “Șatra” este și mai valoros. Cartea a fost publicată inițial în anul 1968 și este 100% ficțiune. Ceea ce nu poate fi spus și despre celelalte scrieri ale autorului român.
“Șatra” este probabil una dintre puținele cărți ale lui Zaharia Stancu ce nu conține note autobiografice
Pe de altă parte, atât „Desculț”, cât și „Constandina”, „Uruma” și „Ce mult te-am iubit”, lecturile mele de la scriitorul din Teleorman, conțin povești inspirate din viața reală a autorului. Acestea sunt povestite de naratorul ce poartă numele de Darie și este alintat Zăricuță. El este alter ego-ul scriitorului român.
Ediția romanului “Șatra” pe care o am eu este de la Editura Litera, colecția Biblioteca pentru toți, Jurnalul Național. Această variantă publicată a scrierii este apărută în anul 2017 și are 528 de pagini minunate. Iar supracoperta este superbă.
Printre operele lui Zaharia Stancu se mai numără și titlurile următoare: “Jocul cu moartea”, “Zile de lagăr”, “Dulăii”, “Florile pământului”, “Pădurea nebună,” volume de poezii și publicistică.
Romanul de față este o adevărată epopee, un episod din deportarea țiganilor în Transnistria. Însă, nu este despre cum sunt ei și obiceiurile lor. Deși vor reieși foarte limpede din lectură asemenea lucruri. Nu este despre cum sunt ei fizic. Este despre zbuciumul sufletesc pe care îl au în hoinărelile lor departe de locurile cu care sunt obișnuiți.
Totodată, “Șatra” este și despre un triunghi amoros între trei personaje pitorești, ce rămân întipărite în minte. La o adică, aceste trei persoane ar putea fi oricine, din orice societate și timpuri, dar trăind în șatră și fiind obligate să respecte legile țigănești străvechi, sunt puse în fața unui chin și mai mare.
Acest trio este format din Gosu, Lisandra și Ariston, soț, soție și amant
Bulibașa șatrei este Him Bașa iar soția lui este numită Oarba mai tot timpul narațiunii. Un alt loc destul de important în poveste îl au tinerii Alimut și Keva. Primul este cel mai mic fecior al bulibașei. Cea de-a doua fiind fata iubită de el și promisă pentru căsătorie.
Romanul este despre tradiție și legi strămoșești, despre păcate care trebuie pedepsite, dar și despre omenie. Totuși, pasiunea nu ține cont de deportarea lor din cauza războiului, așa că personajele încearcă să-și trăiască viața mai departe cu bune și rele. Așa cum sunt obișnuite. Cartea este o parabola despre viață și moarte. Așa cum este și scrierea “Ce mult te-am iubit”, de același autor.
Fiecare personaj din exterior cu care se întâlnește șatra îi privește pe țigani ca și cum ar fi din cap sortiți pierii “acolo” unde sunt trimiși de autorități. Nimeni nu se mai ciondănește cu ei și nici nu negociază prea mult, ca și cum oricum le-ar îndeplini ultimele dorințe dinainte de moarte.
Superstițiile sunt puternice în carte, deși țiganii nu cred în ele cu toate că le ghicesc în palme sau în cafea românilor
Până și animalele, îndeosebi câinii simt că ceva rău paște șatra în locul în care trebuie să ajungă. Mie romanul “Șatra” mi-a plăcut foarte mult. M-a impresionat prin compoziție și poveste. Și cu toate că e vorba de o altă etnie, în carte nu vei găsi neapărat cuvinte sau un limbaj propriu țiganilor. Scrierea se citește ușor, dar este profundă.
La un moment dat am ajuns să fac o mică comparație între această carte și “Împăratul muștelor” de William Golding. De ce, ai întreba. Pentru că asemenea unui grup de copii din toți cei naufragiați pe insula pustie din romanul lui Golding, care ajung să se sălbăticească și să uite de legi și de ordinea normală a lucrurilor, o parte din țiganii din șatră se revoltă împotriva bulibașei și a regulilor străvechi pentru a răsturna conducerea și a prelua puterea.
Această parte pentru care am făcut eu comparația o vei găsi mai spre finalul lecturii. Atunci când după câteva luni bune petrecute în izolare, șatra se satură de statul pe loc și lipsuri și caută să rescrie norme.
Recomand romanul “Șatra” de Zaharia Stancu pentru frumuseșea și sălbăticia lui. Pentru că vei descoperi o altă civilizație, alte legi și personaje. Dar care la o adică sunt tot oameni și filosofează ca restul la iminența morții.
Alte recenzii de la Zaharia Stancu:
