Aș putea să vă spun că viața nu-i dreaptă, că finalurile fericite sunt un mit, că mai devreme sau mai târziu toți murim. Dar n-ar fi drept. Pentru că până la urmă nu e vorba de sfârșit, e vorba de parcursul făcut până la acel sfârșit. Nu contează cum mori sau cât de devreme mori, contează mai mult cum trăiești. Și ultima călătorie pe care Backman ne-o propune (deocamdată ultima, deoarece e posibil ca seria să nu se fi terminat totuși) merită fiecare pas și fiecare întoarcere de pagină.
Da, știu ce spun cititorii de cărți grele despre Backman și sunt perfect de acord cu ei. Nu o să devină niciodată un clasic, dar știe să-ți zgândăre bătăturile de pe suflet. Sunt conștientă că scrie cu intenția de a-mi manipula emoțiile, e evident acest lucru și deși ar trebui să mă deranjeze, nu mă deranjează. Acțiunea este clișeică și previzibilă. Mi se propune o variantă de neacceptat: că un sport, în acest caz hocheiul, are prioritate în fața prieteniei, a familiei, a empatiei. Ar trebui să mă deranjeze și cu toate acestea nu mă deranjează. Gusturile nu se discută până la urmă.
Despre primele două părți ale seriei, v-am povestit mai pe larg aici. În linii mari, este povestea unei comunități și a unui club de hochei. Sunt expuse câteva evenimente regretabile și consecințele acestora, urmărind în special reacțiile și deciziile indivizilor implicați direct sau indirect în aceste tragedii. Este analizată viața unei comunități al cărei punct comun este clubul de hochei, club de care depinde progresul sau regresul acesteia. Sunt acțiuni ce pot determina dezbateri despre prietenie, apartenență, despre relații interumane în general, despre relații familiale în particular, despre vieți secrete, toleranță, sexualitate, homofobie, empatie, umanitate, altruism, acceptare și asumare. Este o poveste despre decizii individuale ce pot afecta întreaga comunitate, este despre interes și influență, despre manipulare și intimidare. Este despre importanța pe care individul o dă afilierii la o comunitate, este despre frica de excludere, este despre educație, cultură și mentalitate și cât de mult atârnă în balanță pentru fiecare modul în care este perceput de ceilalți. Este în principal despre decizia și motivele care stau în spatele acesteia de a te situa de o parte sau de alta a baricadei.
În această ultimă parte a dispărut presiunea din seriile anterioare. Clubul de hochei nu se mai află aproape de faliment. Are sponsori noi, are susținere, are o echipă de juniori cu potențial, are un patinoar nou. E pe val, cum se spune în sport. Un singur lucru e neschimbat: rivalitatea dintre Beartown și Hed, cu mențiunea că în prezent raportul de forțe a fost inversat.
Maya Anderson și Benji Ovich sunt obligați să revină acasă, unul părăsind școala de artă, celălalt abandonând peregrinările prin Asia, pentru a participa la o înmormântare. A cui? Asta n-o să vă spun. Dar pregătiți-vă de furtună pentru că veți fi azvârliți direct în ochiul uraganului!
În stilul caracteristic, Backman te manipulează să empatizezi și cu ăia buni și cu ăia răi. M-am reîntâlnit cu personajele deja cunoscute anterior și, pe lângă ele, am făcut cunoștință și cu alte noi. Fiecare în parte oferă o lecție de viață. Cu fiecare capitol, autorul mai adaugă un sfat la lunga lista începută cu Scandalul. Nu omite mai nimic: vorbește despre parenting, despre prietenie, despre responsabilitate, despre apartenență, despre discriminare și prejudecată, despre asumare și curaj, despre rivalitate, despre pierdere, frică, speranțe, nevoi, corupție, violență, respect și mîndrie, vindecare, dragoste și multe altele. În ciuda identității psihologice individuale și a coerenței societății și regulilor ei, viața continuă să fie un mister plin de spontaneitate și imprevizibilitate. Și continuă să ne surprindă datorită singularității psihologice și a încălcării regulilor impuse tacit. Dar în principal Backman, deși nu recunoște, urmărește traiectoria lui Benji. Un Benji distrus care revine acasă. Dar cu același suflet empatic și altruist, magic pentru câțiva, invizibil pentru unii și hibrid pentru alții. Identitatea lui se destramă pe la cusături. Vulnerabilitățile și contradicțiile se adâncesc și sporesc necontenit. Nu se poate integra din cauza fricii de a nu fi din nou respins, în ciuda primirii de care beneficiază la întoarcerea acasă. Eticheta pe care a primit-o rămâne o cicatrice dureroasă, greu de purtat. Schimbarea de direcție pe care a încercat-o când a plecat n-a fost ce și-a imaginat. Nu și-a găsit libertatea, nici nu i-a alinat durerea. Spaima lui intimă, frica de a se lega de cineva și de a fi apoi respins sau abandonat, l-a determinat să rătăcească dintr-un loc în altul fără scop. Nicăieri unde a ajuns nu s-a simțit acasă. Inima lui a rămas pe gheața patinoarului din Beartown. Poate speră că revenind va reuși să-și lege strâns laolaltă eurile risipite. Deși oamenii l-au rănit, încă e incapabil să-și depășească propriile slăbiciuni: umanitatea, empatia, altruismul.
Este despre familii și despre ce suntem în stare să sacrificăm unii pentru ceilalți. Este despre apartenență și excluderea dintr-o comunitate. Este despre secrete dezvăluite din frustrare și consecințele lor. Este despre discriminare și cât de adânc pot răni prejudecățile oamenilor. Este despre vindecarea rănilor din trecut și asumarea a ceea ce ești cu adevărat. Este despre maturizare, despre adolescenți ce fac primii pași în viață, cât de decisivi pot fi acești pași pentru succesul sau insuccesul lor și cât de ușor li se pot frânge aripile. Este despre viața într-o comunitate, cu bune și rele, și modul în care oamenii se pot ajuta sau răni fără voie, urmărindu-și propriile interese. Este despre limite și ceea ce se întâmplă cînd treci dincolo de ele.
Dacă ați citit primele două cărți din serie, știți deja la ce să vă așteptați deoarece Backman n-a lăsat loc de interpretări în ceea ce privește destinul lui Benji. Cu toate acestea, călătoria merită tot timpul. Spor vă doresc!
Alte recenzii de la Fredrik Backman:
