Natura!
Natura, nu cea din jurul nostru ci cea din interiorul nostru.
Un parfum care ni se pare cunoscut si descoperim mirați că e vorba de un copac.
Un sunet ciudat care vibrează dincolo de stern și ne face să ridicăm privirea.
Un tremur de vânt, de ploaie, de arșiță. Această natură!
Natura pe care o simțim și cu care suntem conectați mai mult indirect decât direct.
Această natură: uitată și ignorată…este umbra acestei cărți!
Umbra, în sensul personalizării unui tablou.
Adică: atunci când faci un desen, liniile sunt dure și mediocre la început dar apoi vin umbrele care fac totul.
Ele ne ridică privirea și ne arcuiesc zâmbetele.
Exact asta înseamnă și natura pentru această carte: o umbră, un zâmbet, interiorul nostru!
Oamenii și povestea.
Suntem când în anii ‘30-‘40, când în ‘70-‘80. Două povești care alternează de la un capitol la altul făcând să se lege povestea din prezent.
O altă carte despre Cel de-al doilea război mondial și ceea ce înseamnă el azi.
Prima reacție ar putea fii “ei hai, iar subiectul ăsta? Nu e puțin cam forțat?”
Adică atât de multe cărți sunt scrise despre acest război, încât nu văd ce ar putea aduce nou în tot haosul lui.
Dar, nu! Nu, nu este forțat și nici suficient. Asta face de fapt războiul în general; de orice fel și oricât ar dura el: poveștile nespuse se vor înmulți mereu iar undele lui se vor propaga multe generații.
Prea multe poate!
Lexie se întoarce în satul ei natal, fără niciun fel de așteptări și stimă de sine: are un copil din flori și nu a mai ținut legătura cu nimeni de aici.
Se instalează în casa mamei ei, decedată de curând, și încearcă să supraviețuiască de pe o zi pe alta.
Implicarea comunității o face să se simtă reticentă la început dar apoi își deschide inima și lasă firescul să își facă rostul: atât cu oamenii cu care intră în contact cât și cu reacțiile din jurul ei.
O ia de la capăt la propriu.
Câți dintre noi nu s-au întors, după mai mulți ani, în locul în care au copilărit, pentru a-și începe viața de adult? Cum a fost sentimentul? Pun pariu că vă amintiți exact ziua aceea!
Pentru cei care au făcut asta: cartea asta e despre voi și special pentru voi!
Chiar dacă poate părea un eșec (“să te întorci acasă după atâția ani de școală, experiențe, faimă, însemnătate comunitară, etc. e ca și cum ai pariat totul și ai pierdut”) Secretul ciocârliei ne zice că nu e chiar așa.
Deci?
Uneori întoarcerea la trecut este exact ceea ce avem nevoie pentru a ne regăsi, a ne simți împliniți și a reuși să identificăm acel “ceva” din “ îmi lipsește ceva și nu știu exact ce”.
Pentru cei care nu au făcut asta însă, cei care nu s-au mai întors niciodată (sau aproape niciodată) “acasă”, cartea asta vă va pune câteva semne de întrebare. Dar fiți liniștiți, e de bine!
Răspunsurile sunt revelatoare! Și sunt doar ale voastre!