Pentru că ART a anunțat că ultima parte e pe drum, adică în pregătire, e momentul să recitim pentru a nu fi luați prin surprindere. Tic-Tac, Tic-Tac…Benji&CO vă așteaptă!!!!
Momentele potrivite și locurile potrivite în viața noastră sunt rare și nu prea depind de noi, iar destinul e imprevizibil. Atitudinea potrivită, în schimb, e decizia noastră și ne aparține în întregime. Ce e bine și ce e rău sunt întrebări fundamentale. Dar răspunsurile pot fi influențate și diferite de la caz la caz, de la interes la interes și de la individ la individ. Omul este suma deciziilor sale. Pentru ce lupți, de care parte alegi să te poziționezi, te definește ca parte a unui grup, își pune amprenta pe nuanța pe care o porți.
Nu poți controla acțiunile și deciziile altora, dar poți fi stăpân pe propriile gânduri și sentimente. Nu ești responsabil de faptele altora, dar ești responsabil de ale tale și trebuie să-ți asumi deciziile. Educația, cultura, mentalitatea sunt valori ce-ți definesc statutul ca ființă umană. Cultura este ceea ce încurajăm și ceea ce permitem.
Spiritul de turmă este larg răspândit și în egală măsură deseori adoptat și astfel deciziile vin fără bătăi de cap, dar e foarte greu să speli o conștiință încărcată.
Scandalul te obligă să te întrebi cum ai reacționa în diverse situații. Cum ți-ai proteja copilul? Cum l-ai ajuta să depășească trauma? Cum l-ai educa? Cum i-ai insufla valorile morale? Ce l-ai sfătui? Ce ai fi în stare să sacrifici pentru bunăstarea viitorului lui? Până unde ai închide ochii? Cât ai accepta? De partea cui te-ai decide să fii într-o situație care ți-a destabilizat siguranța zilei de mâine? Până unde ai proteja un copil vinovat? Cât de tare te-ai învinui pentru educația pe care ai dat-o? Cât de dur ai reacționa? Cât de adânc ai urî? Cât de aprig te-ai răzbuna?
Dragostea unei mame nu are limite și nu poate fi condiționată. Suferința propriului copil nu este o opțiune de luat în calcul, orice ar implica. A face distincție între bine și rău, nu-ți poate influența sprijinul ca părinte. Victimă sau vinovat, e parte din tine. Nu ești de acord cu ce a făcut, dar nu-l poți abandona. Sita prin care separi ce e corect și ce-i incorect nu funcționează la standarde normale când neghina e propriul copil.
Mi-au plăcut atâtea personaje din carte, încât nici nu știu pe care să-l menționez mai întâi. Mi-a plăcut luciditatea și verticalitatea Ramonei în ciuda etichetei de bătrână senilă și alcoolică, mi-a plăcut curajul lui Amat, mi-a plăcut ferocitatea Mirei, mi-a plăcut maturitatea Mayei, mi-a plăcut loialitatea Anei, mi-a plăcut dedicarea și implicarea părintească a lui David. Am empatizat cu Peter, cu Sune, cu Janette, cu mama lui Kevin, deși mi-aș fi dorit mai multă implicare de la ei. L-am iubit pe Benji la fiecare pagină. Și l-am adorat pe Backman pentru că ne-a dăruit povestea asta.
Cred că toată povestea poate fi simplificată la un singur paragraf din carte:
Iubirea e greu de dus, cere sacrificii. Ura e simplă.
Noi contra voastră este continuarea și este la fel de bună ca prima parte. Nu povestea face cartea, ci modul în care este scrisă. Backman știe să pună punctul pe i, nu scrie doar despre întâmplări și fapte, scrie despre sufletul omului, despre trăirile lui, despre emoții, despre temeri, despre mentalități și prejudecăți, despre visuri și aspirații, despre speranțe și dezamăgiri, despre alegeri, despre viața într-o comunitate; scrie despre ele cu sinceritate maximă, despică sufletul în mii de bucățele și ți-l pozează din toate unghiurile posibile. Nu caută scuze, nu caută motive, nu dă explicații pentru ce se întâmplă, doar îți pune toate modurile în care poate reacționa un om pe tavă și te lasă pe tine să alegi care ar fi fost cea mai bună opțiune, care ar fi fost cea mai bună sau rea alegere ce putea fi făcută. Dacă ai fi forțat să alegi o parte, unde te-ai situa? Ce ai proteja? Pentru cine ai lupta? Ce ai alege? O minciună ușoară sau un adevăr complicat? Cu cât greșeala este mai mare, cu atât este mai greu de recunoscut, cu cât urmările sunt mai amare, cu atât mândria este mai greu de depășit.
Toată povestea se învârte în jurul unui club de hockey într-un orășel uitat de lume, într-un ținut rece și împădurit, ce pare că în curând va dispărea de pe hartă din cauza lipsurilor: a banilor, a investitorilor, a sponsorilor, a locurilor de muncă, a resurselor. Nu eram un mare fan al sportului înainte să citesc cărțile, nici n-am devenit după ele, dar am devenit un mare fan al lui Backman.
În Beartown, locuitorii sunt oameni harnici, morocănoși, obișnuiți cu munca grea, cu viața aspră și, mai mereu, nedreaptă. În Beartown, odată cu ultima zi de vară se termină și anul, deoarece aici anul începe în septembrie în același timp cu primul meci din campionatul de hockey. Beartown este un oraș care se luptă să supraviețuiască. Beartown e un oraș în cădere, un oraș ce a fost zguduit de un scandal, un oraș care are nevoie de ajutor, un oraș care refuză să dispară și care se vede nevoit să se agațe cu disperare de singurul lucru ce le mai înflăcărează inimile, singurul lucru care le mai ține speranța în viață: clubul de hockey.
De la an la an, oamenii din Beartown simt că e din ce în ce mai greu să-ți păstrezi locul de muncă, simt că iernile sunt din ce în ce mai lungi, copacii sunt tot mai deși și casele tot mai rare, că tot ceea ce produce micul lor orășel se varsă în bugetul orașelor mari, că resursele le sunt secătuite, dar nu se întorc niciodată să consolideze bugetul local.
People in Beartown know how to work, but they need somewhere to do it.
They know how to fight, but they need something to fight for.
E un oraș care dorește să asigure viitorul copiilor ce se nasc și trăiesc în el. E un oraș care caută o șansă pentru a se salva. Realitatea este atât de crudă, încât oamenii au nevoie de ceva care să echilibreze balanța, au nevoie de ceva care să le dea speranță. Hockeyul este doar un sport, dar pentru ei este singurul care mai poate răsturna situația, este singurul care i-ar putea ajuta să evite catastrofa. Victoria ar putea atrage investitorii, victoria le-ar putea schimba viața. E un oraș de fanatici? NU. E un oraș care se zbate să supraviețuiască, e un oraș care luptă cu armele pe care știe cel mai bine să le folosească: crosele de hockey.
Grief is a wild animal that drags us so far out into the darkness that we can’t imagine ever getting home again.
Este despre rivalitatea dintre două echipe și până unde poate degenera. Este despre lupta pentru bani, putere și supraviețuire. Este despre oameni ce îndrăznesc să viseze, este despre un patinoar fără resurse financiare, dar bogat datorită inimilor ce bat pentru el. Este despre familii și despre ce sunt în stare să sacrifice unii pentru ceilalți. Este despre apartenență și excluderea dintr-o comunitate. Este despre secrete dezvăluite din frustrare și consecințele lor. Este despre discriminare și cât de adânc pot răni prejudecățile oamenilor. Este despre vindecarea rănilor din trecut și asumarea a ceea ce ești cu adevărat. Este despre adolescenți ce fac primii pași în viață, cât de decisivi pot fi acești pași pentru succesul sau insuccesul lor și cât de ușor li se pot frânge aripile și nărui visurile. Este despre viața într-o comunitate, cu bune și rele, și modul în care oamenii se pot ajuta sau răni fără voie, urmărindu-și propriile interese. Este despre limite și ceea ce se întâmplă cînd treci dincolo de ele.
Beartown against the rest
Eroii mei din prima parte au rămas la fel de frumoși sufletește și în a doua parte, chiar dacă unii au făcut greșeli, au știu să și le asume și au luptat să le îndrepte. Am iubit câțiva nou-veniți pentru excentricitatea și spiritul liber, am plâns pentru dispariția unora și pentru durerea altora. De două ori, inima mea s-a făcut mică, mirosind tragedia și temându-se că Backman se pregătește să-mi spulbere eroul de pe piedestal, și tot de două ori am răsuflat ușurată și am iubit mai mult. Benji rămâne favoritul meu și cel mai frumos suflet din carte și îmi doresc tare să citesc o continuare despre el. Una fericită. Sub echipamentul impenetrabil de hocheist dur, de lider puternic, a reușit să-și păstreze intactă inima empatică și sensibilă, în ciuda loviturilor primite și a judecaților nemeritate.
Și pentru că uneori, rar, e adevărat, viața își mai aduce aminte să mai fie și dreaptă, așteptăm ultima parte din serie pentru a afla destinul lui Benji, dar nu numai.
Alte recenzii de la Fredrik Backman:
