Unul dintre cei mai controversați, dar și adulați scriitori americani, este Henry Miller, scriitorul carnal, care face din arta sexului un bun prilej de amestecare a instinctului primar cu bucolicul, trăind și retrăind între sinistroză și canonizare contorsionările unei lumi a desfrâului care nu are nevoie de justificări și pledoarii, între nuanțe de adrenalină revigorantă și nevoia de exorcizare a arzătoarelor conjugări lăuntrice pline de suculența nestăvilitei doleanțe de a cotropi și de a fi cotropit.
Cam despre asta este vorba în ” Sexus”, un roman cu nenumărate tente anarhice, fiecare pagină mustind sub entropismul boem al unor ani nebuni și aventuroși, în care diurnul este asuprit de nocturnul terifiant de viu și mesalinic.
Fără a fi o pildă gomorică, romanul ” Sexus” etalează dezbărarea de vechile prejudecăți, autorul încercând parcă o revitalizare a închistatei lumi literare, a artei în general, oscilând oarecum artistic și maiestuos între opulență și mizerie, între filantropism și mizantropism.
Folosind duritatea limbajului licențios, lipsit de scrupule, Henry Miller, cu un stil viril, lovește la țintă cu îndemânarea unui pistolar texan din vechile filme alb-negru, nefăcând niciun rabat de la netrunchiata etalare a simțirii din spatele nenumăratelor măști purtate cu fățărnicie de încă închistata societate, purtându-ne narcotizant prin serpentinele autozeificării, a îndrăznelilor amețitoare și a turbulențelor clipelor de vizionarism exacerbat de viețuirea într-o lume labirintică, acolo unde absolut totul pare să fie posibil.
Lectură plăcută!
