Imixtiunea realului în ireal și a irealului în real capătă sub condeiul scriitorului Leonard Ancuța halucinogena senzație a sfidării, a zborului rectiliniu și a înotului împotrvia valurilor, personajul-nepersonaj, înglodurat de sentimentul tăioasei impersonalități, crestând întâmplări și neîntâmplări peste șubreda grindă a existenței.
Pur și simplu cuvintele explodează în lava devastatoare a confesiunii, zguduind hotarele nejustificatei pudori cu ajutorul unui limbaj direct, chiar trivial pe alocuri, refulând poveri și trăiri acumulate într-o fragilă bășică a timpului.
Oameni și trăiri devin sub sineala cuvintelor orbitoare dungi de lumină care își impregnează vuietul clipelor în contorsionări zgrunțuroase, uneori cuprinse de nonșalanța boemiei, alteori bătucite de spinii delăsării, când nici măcar această delăsare nu pare cu adevărat o renunțare, ci mai degrabă o creionare a diferenței dintre abisul simțirii și vitraliul speranței.
Leonard Ancuța este un scriitor tranșant și sufocant de carnal, cu uluitoare epitetizări și adjectivări care apelează aparent imposibile alăturări de cuvinte, pricepându-se de minune să substantiveze trăiri și posibile trăiri într-o asumare a năucitorului întreg, cu bune și cu rele, cu raiuri, iaduri și purgatorii, cu sufocante nimicuri care devin cu mult mai împovărătoare decât aspra conjugare.
” Sindromul Irukandji” este o carte suficient de interesantă încât să ciobească în sufletele cititorilor o anumită simțire aparent inexplicabilă.
Lectură plăcută!
