Svetlana Cârstean este scriitoare, traducătoare și gazda Intersecțiilor de miercuri. Aceasta a debutat individual în anul 2008 cu volumul Floare de menghină, care a primit o mulțime de premii și a fost mai târziu, în anul 2013, publicat și în Suedia. În 2015 lansează Gravitație care este mai apoi tradus și publicat într-o altă țară – de data aceasta Svetlana cucerea Danemarca. Scriitoarea își continuă publicările cu volumul comun Trado, scris împreună cu Athena Farrokhzad și lansat în Suedia, dar anul 2021 vine cu publicări ale lui și în Danemarca și Norvegia. Tot anul acesta, Svetlana reușește să ne mai încânte sufletele flămânde de poezie cu un nou volum – Sînt alta – și vă spun sincer, nu aveți voie să îl ratați.
Sînt alta e ceea ce eu numesc carte confort. Volumul de poezii e ca o plimbare lungă – și totuși parcă prea scurtă – pe o plajă goală, un cer gri deasupra și vântul de toamnă care îți înfioară corpul de frig. E un frig dureros, dar necesar și plăcut în același timp.
această gândire romantică te va ruina mai departe
această idealizare a sinelui singuratic abandonat în fața ușii
de la intrare
nu va-nceta să te ruineze
spui tu
privind peste gard acolo unde ai fost odată acasă
Svetlana țese o multitudine de trăiri și sentimente în jurul verbului a fi și are priceperea necesară de a-l lega direct de pronumele alta. Prin acest fapt ne aduce în față un concept de care mulți dintre noi suntem îngroziți – înstrăinarea de propria persoană și de ce/cine se află în jurul tău. Autoarea mânuiește foarte bine cuvintele pe hârtie și sentimentul că noi înșine suntem alții, străini de ce cine eram înainte să începem lectura, iar acest sentiment ne însoțește fără milă pe tot parcursul paginilor. În fiecare poem, autoarea e alta, perspectiva e alta, iar emoția e și ea alta. E inevitabil ca până la final să nu îți spui și tu sînt alta/altul.
I-am spus.
Sînt alta.
N-are niciun rost să îmi faci portretul.
Sînt mereu alta.
Sunt multe de spus despre volumul de Svetlana Cârstean, dar cred că mai mult decât îmi doresc să citiți aceste poezii – e să vă îngăduiți să le simțiți.
Alte recenzii de la Svetlana Cârstean:
