Recenzie Solenoid de Mircea Cărtărescu

Autor: Mircea Cărtărescu
An apariție : 2015
Editura: Humanitas
Nr. Pagini: 840
Acordă o notă cărții:
 
Aspecte Pozitive:

O călătorie în propriul trecut. O schimbare de perspectivă asupra vieții și a lumii materiale. Elemente de filosofie și psihologie existențialistă. Un roman despre căutarea propriului sens. Te lasă răvășit în interior, dar într-un sens bun.

Aspecte Negative:

Unele descrieri sunt obositoare de citit, apelând la termeni de specialitate din diferite domenii științifice. Imagini suprarealiste. Foarte lungă și grea, la propriu și la figurat. Cartea este ca un puzzle. Trebuie răbdare până încep piesele să se îmbine într-un mod coerent (aproximativ pagina 500).

solenoid_1_fullsizeEra o zi de iarnă când mă plimbam prin Librăria Cărturești în Timișoara. Atunci am pus pentru prima dată ochii pe cartea intitulată Solenoid de Mircea Cărtărescu.

Neștiind despre ce subiect tratează cartea, am intrat pe drăguțul Google cu scopul de a căuta o recenzie sau un articol despre aceasta. Spre nemulțumirea mea, nu am găsit nimic convingător, în afară de mini recenzii pe goodreads și câte un articol de blog, unde, spre surprinderea mea, cartea este puternic criticată.

M-am retras din librărie fără să o cumpăr.

Întâmplarea a făcut ca peste câteva zile să fim anunțați de o viitoare conferință în cadrul Universității de Vest din Timișoara având ca temă : ”Discuții despre Solenoid” cu însuși autorul ei, Mircea Cărtărescu.

Desigur că am participat, însă, din nou, deși mi-a stârnit curiozitatea, nici atunci nu am fost sigur că doresc să o citesc.  Totuși am riscat, și am cumpărat-o cu tot cu semnătura autorului.

De ce am făcut această mică introducere? Pentru că sunt sigur că sunt multe persoane care trec prin aceeași trăire ca mine. Este cartea bună? Merită?

Nu sunt aici să fac promovări sau marketing. Nu sunt critic literar. Nu dețin în prezent o vastă cultură literară. Sunt un iubitor de cărți și povești. Sunt un psiholog pasionat de filosofie și istorie. Din această perspectivă doresc să priviți acestă ”recenzie”.

Recunosc, este dificil să spun ce este această carte. Cred că din acest motiv este fie iubită fie aspru criticată.

Consider că modul cum percepi această carte este puternic influențat de propriul trecut. Ba mai mult, de propria ta personalitate.

Cred că, o persoană introspectivă, cu predilecție spre studiul propriului interior, a propriului său sens de viață, iubitor de filosofie existențialistă și psihologie de același tip, care se simte neînțeleasă de actuala societate, va iubi cartea.

Cred că, o persoană cu deschidere spre acțiune, spre intrigi și o poveste gen George R.R. Martin (Urzeala Tronurilor) nu va iubi această carte.

Poate mă înșel, poate nu.

Ceea ce trebuie să înțelegeți, este că această carte explorează viața unei persoane care se confruntă cu o criză de identitate, cu definirea sensului propriei vieți. În același timp, este o carte care încearcă să ofere o altă perspectivă asupra locul nostru în Univers, dar, în același timp, este și o carte despre copilăria fiecăruia dintre noi (în special cei care au prins perioada comunistă și primii 10 ani după căderea regimului).

Cartea este împărțită în patru părți dar personal nu am considerat necesar sau relevant. Povestea este un continuum de idei și trăiri a unei persoane care la o intersecție în viață nu reușește să devină celebru și rămâne un simplu om, cu o carieră mediocră dar o dorință de nestăvilit pentru înțelegere și eliberare. Această persoană este un alter ego al scriitorului care nu a devenit faimos. În fapt, este alter ego-ul oricăruia dintre noi. De-a lungul cărții acesta își va explora diferite etape din trecutul său prin scrierea unor jurnale care nu vor fi niciodată publicate. În aceste jurnale are loc adevărata poveste, prin acestea autorul va transmite cele mai intime gânduri și trăiri ale sale.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Mircea Cărtărescu.

Cartea are aproximativ 840 de pagini. De-a lungul acestora am iubit-o și urât-o în același timp.

Unele capitole sunt excepționale. Altele am simțit că mă sufocă cu detalii inutile. Și aici trebuie să menționez un aspect foarte important.

Sunt pasaje, destul de multe, în care Cărtărescu descrie într-un detaliu extrem de frustrant o trăire sau obiect. Uneori parcă se potrivește perfect. Alteori te plictisește. Admir creativitatea și spiritul său de a realiza analogii între diferite fenomene, dar Doamne!!, cât de obositor poate fi să citești termeni din inginerie sau geologie sau biologie pentru a descrie un fenomen simplu, organic al corpului sau a minții. Uneori, ca psiholog, mă gândeam dacă nu cumva există o dorință narcisică pentru etalarea cunoștințelor în domenii atât de vaste. Și aici un plus mare pentru Cărtărescu pentru vasta sa cultură,dar un punct minus pentru Solenoid care putea fi scrisă mult mai accesibil.

Și totuși, după o descriere atât de exhaustivă urma un capitol care trezea în mine neputința din copilărie, fricile și micile bucurii. În acele clipe simțeam că este un capitol scris despre mine, cu al meu zbucium. Capitolul următor mă forța să privesc dincolo de spațiul tridimensional al vieții mele, să ies din mundan și să pășesc în necunoscut. Iar apoi, din nou o descriere obositoare sau o imagine suprarealistă.

Astfel aș putea descrie cel mai bine ce am simțit, ce am trăit citind Solenoid.

Momente de reverie, momente de reculegere, momente de AHAA si momente de ZZZ. Iar ciclul se tot repeta.

NU este o carte pentru oricine. Nu o recomand să fie citită forțat. Pe mine m-a ținut aproximativ o lună datorită unui program foarte încărcat însă poate fi terminată într-o săptămână/ două săptămâni dacă este lecturată constant.

În ciuda acelor pasaje obositoare, recunosc, nu m-am putut opri din citit. Mi-a plăcut cartea. Am pus zeci de bilețele ca semne pentru pasajele demne de a fi recitite.

Într-un final, mi-a dat ușor lumea peste cap. A produs o schimbare în mine și cred că aici este esența unei cărți bune. Uneori mă gândesc că mintea mea nu a fost complet pregătită pentru carte. Poate într-un viitor, la o recitire, lucrurile vor fi mult mai clare. Însă pentru moment, și-a produs efectul.

În concluzie, recomand cartea? Da, o recomand, dar nu oricui. Cum am spus mai sus, persoanele înclinate spre introspecție profundă vor avea cel mai mult de câștigat. De asemenea, persoanele îndrăgostite de filosofia lui Schopenhauer, Nietzsche etc, a scriitorilor Dostoevsky și Kafka etc, a psihologilor Freud, Jung, Yalom etc., vor rezona cu această carte.

Dar cine știe,  poate va deschide porți noi și celor care vor să probeze o altfel de carte.

P.S. Nu înțeleg de ce a fost intitulată Solenoid. Simt că titlul nu reprezintă cartea în adevăratul ei mesaj. Dar, în fond, este doar părerea personală a unui cititor în căutarea unui sens nu atât de diferit ca al acestui alter ego al scriitorului.

Mulțumesc!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

  1. Barbalata Mirela
    Reply

    Mersi frumos pentru recenzie. Eram si eu curioasa privind aceasta carte. De aceea nu am luat-o pana acum 🙂 . Parca sunt tentat sa o iau desi, ca si tine, cred ca trebuie citita atunci cand “trebuie” sau cand simti.

  2. Laurian
    Reply

    Multumesc si eu pentru recenzie. Am avut cartea pe noptiera luni intregi, insa nu am putut-o citi decat la momentul potrivit. Iar din acel moment, mi s-a lipit de suflet. Orice om maturizat emotional si intelectual va iubi aceasta carte. Este o lucrare care raspunde la multe intrebari pe care ne-am temut sau am uitat sa le mai ridicam.

Iubim comentariile tale :)