Am citit romanul „Sora cea rea” de Karen Dionne pe nerăsuflate. A fost o lectură pe cinste. Greu de lăsat din mână și ușor de parcurs. Asta totodată datorită scenariului atent gândit, cât și a scriiturii curgătoare. Axată mai mult pe narațiune și mai puțin pe descriere, un mod de expunere care pe mine mă obosește și mă plictisește de cele mai multe ori.
„Sora cea rea” de Karen Dionne un roman de suspans care îți creează tot felul de stări
Ba învinuiești pe unul, ba îl consideri prea slab pe altul. Ba strângi din ochi citind despre cruzimea absolută îndreptată asupra animalelor și oamenilor fără apărare. Pentru că este un thriller, vei întâlni cu precădere scene violente, crude, care te vor șoca sau te vor face să te revolți.
Îți dorești ca pur și simplu sora cea rea să fie pedepsită. Ca ființa ei de psihopată să fie anulată, pentru a nu mai comite și alte grozăvii.
Îți dorești ca sora cea bună să își amintească exact ce s-a întâmplat deoarece nu o bănuiești nici măcar pentru o clipă. Vrei să își răzbune părinții și să ajungă cu un pas înaintea celei mai crude ființe din viața ei. Să pedepsească și să depășească un trecut pentru care s-a simțit până în prezent vinovată.
Thrillerul „Sora cea rea” e captivant, vei folosi fiecare minut liber pentru a mai da o pagină să afli ce se va întâmpla în continuare
Cartea e împărțită pe două planuri evocatoare, care se tot succed. La fel se succed și naratorii. În povestea din prezent o avem pe Rachel, fata internată într-un sanatoriu de boli psihice după un eveniment marcant petrecut în copilăria ei. Pe când în planul din trecut o avem pe Jenny, mama ei. Aceasta povestește cu lux de amănunte despre familia ei. Despre prima ei fată – Diana, despre mutarea familiei la cabana din pădure. Și despre cea de-a doua ei fată – Rachel și relația dintre ei toți.
Astfel, tot aflând când de la una, când de la alta amănunte care o bântuie pe Rachel și în prezent, ajunge să prindă contur povestea familiei Cunningham și a violentelor crime petrecute în nordul peninsulei statului Michigan. Nu voi zice mai multe despre thriller decât că trebuie citit neapărat. Sălbăticia și răul nu sălășluiesc doar în imensa pădure proprietate de familie a protagonistei, ci mai ales în personajele acestei cărți înfricoșător de bune. Dacă nu ai aflat până acum care sunt trăsăturile unei persoane psihopate, ei bine, după lectura acestui roman vei afla mai multe despre asta decât ți-ai fi dorit.
Am mai citit de la Karen Dionne și „Evadarea din mlaștină” și mi-a plăcut poate și mai mult decât „Sora cea rea”
Însă povestea în sine, cadrul în care se desfășoară și personajele din cartea de față sunt exact ce trebuie unei cărți bune de suspans. Felul în care sunt caracterizate personajele prijn faptele lor demonstrează priceperea autoarei în ceea ce privește crearea unui thriller excelent. Iar cadrul natural închipuit drept fundal pentru această poveste noir reprezintă completarea unei atmosfere tulburătoare.
Doar finalul, previzibil și ușor deschis, mi-a plăcut mai puțin. Mi l-aș fi dorit mai incitant, decisiv cumva. Cu toate astea, cei care iubesc un happy end nu vor fi dezamăgiți. Eu mi-aș fi închipuit altceva referitor la viața lui Rachel și nicidecum ceva atât de boem în prezent, cu riscul ca evenimentele să se repete în viitor. Dar, după cum am observat și în cazul celeilalte cărți citite de la Karen Dionne, „Evadarea din mlaștină”, finalurile ei au o predilecție spre un viitor incert. Trecutul se poate repeta oricând, poate și cu o mai mare cruzime, răzbunarea fiind un motiv foarte bun pentru asta.
Alte recenzii de la Karen Dionne:
