Această carte a fost interpretată și reinterpretată și va mai fi cu siguranță. Când am citit-o prima dată în adolescență m-a emoționat profund. Poate că povestea este una clișeică, dar John Green are un stil unic de a scrie și de a transforma totul în ceva original. Sub aceeași stea este un roman plin de umor, dar și de tristețe. Subiectul este unul sensibil, dar autorul încearcă să dea o notă de amuzament.
Hazel Grace Lancaster este o fată de șaisprezece ani și se consideră într-o fază terminală dintotdeauna. Diagnosticul ei îl reprezintă cancerul de tiroidă cu metastaze pulmonare. Este complet dependentă medical de pompa care-i oxigenează plămânii. Mama ei o înscrie într-un grup de sprijin cu speranța că o va ajuta. Acolo îl întâlnește pe Augustus Waters, un tânăr care emană optimism și speranță. A fost de ajuns un singur zâmbet pentru ca băiatul să o invite la el acasă pentru a viziona un film împreună.
Prieteni, sunt într-un montagne russe care doar urcă.
Augustus este plin de viață și mereu are glumele la el atunci când trebuie. Nici măcar nu te-ai gândi că suferă de o boală terminală, dacă nu iei în seamă piciorul amputat de la genunchi în jos. Mereu este vesel și gata să-și ajute prietenii. Isaac face parte și el din acest grup de sprijin și cancerul îi aduce orbirea.
Inevitabil, Hazel și Augustus se îndrăgostesc unul de celălalt. Ea este atrasă de o carte scrisă de un olandez în care personajul principal moare de cancer. Cei doi pornesc într-o călătorie pentru a afla motivul pentru care autorul a vrut să încheie povestea atât de tragic chiar de la el. Cei doi se apropie din ce în ce mai mult în timpul călătoriei, iar boala nu mai contează acum. Mesajul cărții este unul destul de puternic. Chiar dacă lumea se va sfârși pentru noi în curând, nu putem împiedica acest lucru. Trebuie să trăim clipa din plin și să ne bucurăm de lucruri simple.
— Atunci, de ce mă privești în felul ăsta?
Augustus a schițat un zâmbet.
— Deoarece ești frumoasă. Îmi face plăcere să privesc oameni frumoși și, cu ceva timp în urmă, m-am hotărât să nu-mi interzic plăcerile mai simple ale vieții.
Cartea este destul de emoționantă și își merită titlul de bestseller. Povestea celor doi este scrisă într-o manieră simplă, fiind ușor de citit. Pentru cine e mai sensibil, nu scapă fără o lacrimă vărsată la final.
Cred că veșnicia e un concept incorect.
