Opera „Suflete tari” aparține genului dramatic, fiind scrisă de către Camil Petrescu, un bine cunoscut romancier și dramaturg al literaturii noastre.
Pot spune că lecturarea a fost una ușoară și plăcută, însă nu m-a dat pe spate, nu mi-a captat foarte mult suspansul.De altfel, până acum nu am găsit o operă dramatică despre care să pot spune că a făcut asta.
Subiectul este inspirat din romanul „Roșu și Negru” a lui Stendhal și prezintă povestea unei iubiri neîmpărtășite pe care Andrei Pietraru , protagonistul, o are pentru stăpâna sa, Ioana Boiu.
Acesta lucra de mai bine de șase ani pentru familia Boiu ca bibliotecar, sentimentele pentru Ioana fiind prezente încă de la început şi sporindu-se cu trecerea timpului, el ajungând să rupă chiar și o logodnă de dragul ei.
La fel precum aspirațiile lui Julien Sorel , Andrei preferă să se sinucidă decât să mai păstreze această taină neîmpărtășită.De la acest eveniment de declanșează o serie de întâmplări neprevăzute.
De fapt,cea mai bună metodă ca să înveţi să înoţi e să te arunci dintr-o dată în apa cea mai adâncă . Ani de yile am privit de pe tărmul înalt…Acum am sărit în valuri şi înot…”
Chiar dacă Andrei susține că o iubește pe Ioana în opinia mea, această iubire este una platonică, mai mult o obsesie, o dorință de a avea ceva pe care ți-l dorești cu ardoare dar nu îl poți avea.
Toate aceste întâmplări şi obsesii nu duc tocmai la un final fericit, iar fiecare personaj ajunge să plătească pentru faptele săvârşite.
