Act venețian este prima piesă de teatru semnată Camil Petrescu pe care o citesc; da, acel Camil și acel scriitor din literatura noastră interbelică pe care l-am iubit dintr-o dată, și pentru totdeauna, încă din anii de școală. Adolescentă fiind și, mai apoi studentă, mi se întâmpla uneori să-mi reamintesc zâmbind, ca mângâiată de o dulce și plăcută melancolie, de Jocul ielelor și Ultima noapte… .
Și, chiar dacă pe alocuri Act venețian pare să nu fi găsit exact calea către resorturile cele mai adânci ale cititoarei din mine, am putut, totuși, regăsi destule din mărcile proprii autorului cu care eram obișnuită, așa încât va pot îndemna, cu drag, să citiți aceasta piesa.
Act venețian, dramă de idei, (1919) spune povestea contelui Pietro Gralla (vârstă medie, între 40-50 ani), proveditor general al flotei din Veneția (sf de sec.18, înaintea caderii ca Republică) , care, căsătorit de 4 ani cu Alta, (fostă actrița, în vârstă de 29 de ani), pe care o iubește nebunește, are de traversat câteva conflicte interioare puternice, la capătul cărora percepția despre lume, viață, femei, bărbați, societate, se va schimba radical.
Renumit pentru cinstea sa, ca și pentru vitejie, trăiește mai mult retras dintr-o societate pe care o vede tot mai putredă și mai dezamăgitoare, de vreme ce moda, amantlacurile, coruptia, au înlocuit mare parte din valorile morale care cu ani în urmă făceau cinste țării și urmașilor ei.
Un cusur i se vădește însă, chiar de la început: sub aparența unui calm imperturbabil, un echilibru și o luciditate care nu îl părăsesc nici “în clipele de febră” mocnește sporadic furia. Atunci când irupe, o face năvalnic – după cum îl descrie slujitorul și prietenul său credincios, Nicola.
În antiteză cu Pietro, îl cunoaștem pe Cellino – Marcello, “din familia Mariani, înscrisă în Cartea de Aur de la 1214, iar de la 1534, baroni ai Sfântului Imperiu…” – exponent al desfrâului, sclav al modei, superficial, lipsit de principii morale și interes pentru funcția deținută.
Venind în casa lui Pietro că să se pună la dispoziția acestuia pentru lupta de a două zi , întrucât este de 6 ani și comandant al fregatei Vellocitta (doar cu numele, căci altfel, nici nu văzut-o, și nu știe nimic despre ea, tot așa cum nu are nici experiență în curse lungi cu activitate de război) deschide, fără să știe, ușa către un tăvălug de evenimente, care îi vor aduce și lui, la final, de asemenea, o metamorfoză complexă.
În urmă cu mai mulți ani, s-a iubit cu Alta și, după câte se pare, tăciunii încă nu au fost cu desăvârșire stinși…Dincolo de superficialitatea ei, Alta are propriile conflicte cu sine.
Între decoruri sumare, activități și număr al personajelor destul de restrânse, ies în evidență replicile personajelor, crezurile puternice și convingerile absolute , gândurile și luptele interioare, care mobilizează resurse impresionante.
Adică, exact atribute dintre cele care mi-au făcut atât de dragă scriitura lui Camil Petrescu.
Citiți! Citiți Act venețian! Citiți Camil Petrescu!
NOTA: 8 / 10
Alte recenzii de la Camil Petrescu:
