Într-o lume a superficialului, a lucrurile făcute într-o viteză halucinantă doar de dragul de a fi făcute – poezia e ca un fel de luminiță de la capătul tunelului. Nu mai e timp de poezie în ziua de azi! FALS! Poezia e pretutindeni! Pentru un psihic sănătos, citiți măcar o poezie pe zi!
Astăzi mi-am ales să vă vorbesc despre o carte de poezie contemporană – Sunt un gunoi, sunt un nimic. Totuși, e greu să scrii o recenzie a unei cărți de poezii, chiar îmi vine să șterg cuvântul recenzie și să scriu recomandare! De ce? Pentru că e greu să aduni toate nuanțele poeziilor cuprinse într-un volum doar într-un text!
Cu autorul, Radu Cîrstea Ratzone, v-am făcut cunoștință săptămâna trecută, într-un interviu în care ne vorbea, printre altele, despre poezie. Revenind puțin la vorbele sale de atunci, Sunt un gunoi, sunt un nimic „e o sumă de concepții” – ceea ce poate fi denotat ușor și dintr-o analiză a coperții și a titlului. O barcă în derivă pe un ocean de gunoaie, un om ce stă în picioare, drept, îmbrăcat în haine curate, privind linia orizontului – căutând ceva dincolo de mizeria ce-l înconjoară.
Cartea asta este, de fapt, un portret al autorului și al tuturor celor ce se simt prizonieri în această epocă sumbră a superficialității. Deși, la prima impresie, pesimismul plutește pretutindeni, în poezia lui Radu Cîrstea Ratzone întâlnim toată gama de sentimente, exprimate într-un mod agresiv de real. O reflexie a lumii în care trăim, ar spune mulți, un tabloul al României secolului XXI și a condiției tânărului artist, exclus (poate mai mult decât niciodată) din societate (dar oare vrea să ia parte la acest bâlci al deșertăciunilor generalizat?).
Și, cu toate acestea „versul e liber, nu stă în conservă, nu se întinde pe-o dimineață” (versuri)- nimeni nu poate schimb asta. Poezia e refugiu și alinare, e drog și leac. Poezia devine totul atunci când ea îți e menirea… Poezia amplifică tot! „Poemul evadează din el/ în fiecare stare a lui/[…] motivația lui e absența fericirii/ ce i-a adus atâtea zeci de forme/și niciuna nu i s-a potrivit/ i-a adus atâtea pagini/care l-au ajutat să smulgă gratiile/în spate a rămas incendiul/ din imaginația sa/[…]poemul își arde boala/de gratiile unei imaginații bolnave.” (gratii)
Însă, poezia nu trebuie comentată – ea trebuie citită și simțită! Atenție, însă, Sunt un gunoi, sunt un nimic – se adresează cititorilor rafinați, ce se dezic de frivolitatea banalului contemporan! O poezie modernă, prin mesaj și prin construcție, dar plină de înțeles!
În încheiere, o să vă las cu unul din poemele mele preferate din acest volum! V-am spus de la început, asta a fost mai degrabă o recomandare! Sper să vă îndemne și pe voi să mai citiți, măcar din când în când, o poezie – că poeți, slavă domnului, am avut și vom avea!
dual sim
în fiecare eu
nu-i decât un alt tu
și abonamentul la iubire
se modifică în fiecare lună
fără ca cineva să ceară asta
factura de azi
are consumul mai mare
față de luna trecută
îmi dau seama că tu consumi
mai mult decât mine
poate n-ai avut timp să plătești
sau n-ai avut destulă iubire
încă aștept să vii
sau te debranșez
Alte recenzii de la Radu Cîrstea Ratzone:
Buna poezia. Mergea sa-i zica Dual Sim cu Dual Core 😛
bună idee 🙂
@kentlove & @ratzone touși, nici măcar un Dual Core (telefon) nu funcționează fără cel puțin un sim 🙂