Visele uneori chiar pot deveni realitate, iar Lauren Tarshis ne demonstrează cu prisosință acest lucru cu ajutorul seriei Am supraviețuit, care nu ne pune doar în legătură cu evenimentele controversate ale secolului actual și trecut, dar și cu sentimentele profunde de nesiguranță pe care le simțeau oamenii în acele clipe incerte.
Trebuie să încep prin a spune că Am supraviețuit scufundării Titanicului nu este mărturia unui supraviețuitor, ci o ficțiune credibilă.
George Calder și surioara lui mai mică, Phoebe, au petrecut două luni în aglomerata Anglie cu mătușa lor mirobolantă, Daisy. Alături de aceasta, se urcă la bordul navei Titanic și explorează marea până la presupusa sosire a navei pe plaiurile americane, care nu se va mai petrece în formatul inițial.
Încă din primele capitole putem sesiza caracterul jucăuș pe care îl adoptă George. De cele mai multe ori, chiar acesta îl aduce în bucluc. Imprevizibil, cercetează toate unghiurile Titanicului în căutarea unor lucruri noi și necunoscute, chiar și atunci când i se impune să-și mai limiteze acțiunile pentru a nu fi nevoit să intre în contact cu asprimea și rigiditatea unei școli militare la doar zece ani.
Leagă cu rapiditate prietenii, iar misterele aflate în camera bagajelor nu îl ocolesc, ba mai mult, îi stârnesc curiozitatea impetuoasă.
Însă inevitabilul se produce:
Imposibil de scufundat. Până într-o noapte…
Nava se pierde în apele Atlanticului datorită contactului cu aisberg. Nimeni nu a avut capacitatea să prevestească ce urma să vină, însă:
Când dezastrele lovesc, se nasc eroii.
George va reuși să scape și de această dată din mâinile morții? Sau acesta catastrofă va fi finalul său? Rămâne de văzut. Vei afla dacă vei citi cartea.
O recomand cu mare plăcere deoarece îți dă impresia că ai fost în acea noapte în apele reci ale Atlanticului și te face să simți că ai fost și tu părtaș la scufundarea invincibilei nave Titanic.
Spor la citit!
Alte recenzii de la Lauren Tarshis:
