Nu este prima carte pe care o citesc de la Coco Mellors. „Cleopatra și Frankenstein” a fost o carte foarte iubită de mine și fiind o carte de debut, am zis că este un început excelent pentru o autoare promițătoare. Surorile Blue depășesc puțin stilul cărții de debut și intră în teme mai adânci, mai dureroase, dar mai profunde – precum legăturile de sânge și modul în care fiecare își aduce aminte de oamenii iubiți, dar pe care i-au pierdut.
Deși surorile Blue au fost inițial 4, acum au rămas doar 3 – Avery, Lucky și Bonnie. Ele plâng moartea lui Nicky, care le-a schimbat viața dar și modul în care fiecare își percepe relațiile una cu alta. De aceea am spus că autoarea a pus mai mult accent pe relațiile umane și a încercat să exploreze un teren tare dureros, în care fiecare dintre surori își trăiește viața diferit și ia decizii după cum consideră. Toate acțiunile lor încep însă de la moartea lui Nicky.
Surorile Blue sunt extraordinare — și extrem de diferite. Avery, fiica cea mare tipică, este o avocată severă care traiește în Londra, însă ascunde un secret care i-ar putea distruge pentru totdeauna viața perfecta. Bonnie a fost pugilistă, dar, în urma unei înfrângeri devastatoare, lucrează ca bodyguard în Los Angeles — până când, într-o noapte, în urma unui act nesăbuit, este nevoită să părăsească orașul. Iar Lucky, mezina rebela, este fotomodel la Paris, însa obiceiurile ei de petrecareață se pare că încep să-i puna bețe în roate. Și mai era Nicky, a patra soră îndrăgită, a cărei moarte neașteptată le-a zguduit pe Avery, Bonnie și Lucky.
Aș fi vrut să dau un calificativ mai mare cărții, însă multe aspecte nu au fost definitivate aici. Am citit foarte mult despre pierderea lor și am fost martoră la un șir de evenimente de greșeli și de acțiuni necugetate, fără însă să văd fetele reunite într-un mod mai OK la final. Aș fi vrut să văd o ciclicitate în poveste și să le văd mai liniștite la final. Nu pot spune că m-am atașat în mod grav de una dintre ele, cred că cea mai normală a fost Bonnie. De celelalte două nu mi-a plăcut deloc și nu am fost de acord cu acțiunile lor. În schimb, Coco are un stil foarte frumos și o atenție la detalii care m-a surprins, dar nu a ajutat foarte mult la acordarea unei note mari.
Povestea este destul de complexă, fiecare fată având o viață tumultoasă, marcată de traume și adicții, care ne sunt detaliate într-un mod destul de dureror. Alcool, cleptomanie, abuzul fizic sunt doar câteva din principalele elemente pe care Coco ni le descrie și despre care ne povestește într-un mod destul de traumatizant. Cartea este tristă și trebuie să înțelegeți că nu mereu poveștile de acest fel au un final fericit…
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Trei
Alte recenzii de la Coco Mellors:
